Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei „Când drepţii domnesc, se bucură poporul“

„Când drepţii domnesc, se bucură poporul“

Un articol de: Arhim. Mihail Daniliuc - 28 Apr, 2014

La fiecare Dumnezeiască Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, preoţii citesc în taină mai multe rugăciuni de o profunzime teologică şi o frumuseţe literară de excepţie, compuse de marele ierarh capadocian. Într-una din ele, sfântul spune: „Pomeneşte Doamne pe conducătorii pe care i-ai rânduit să stăpânească pe pământ; încununează-i pe dânşii cu arma adevărului, cu arma bunăvoinţei, veghează asupra capului lor, întăreşte stăpânirea lor, dăruieşte-le adâncă şi statornică pace, pune în inimile lor gânduri bune pentru Biserica Ta şi pentru tot poporul Tău, ca în liniştea lor viaţă paşnică şi netulburată să trăim.“ De ce Sfinţii Părinţi au arătat atenţie faţă de ocârmuire? Pesemne au observat că prin viaţa, credinţa şi convingerile lor liderii politici pot influenţa climatul spiritual, cultural şi social-economic dintr-o comunitate. Din scrierile Sfântului Vasile observăm că, deşi nu era întotdeauna de acord cu acţiunile autorităţilor, niciodată nu le-a negat legitimitatea. Mai mult, pentru a arăta chiar necesitatea cârmuitorilor în societatea omenească, sfântul părinte face o paralelă între modul de a trăi şi a se organiza al oamenilor cu cel al stupului de albine, care locuiesc împreună, muncesc împreună, dar permanent vieţuiesc sub conducerea unei mătci, a unei autorităţi, în fond. Şi tot Sfântul Vasile cere cârmuitorilor să-şi exercite autoritatea cu demnitate şi în deplină conformitate cu voia lui Dumnezeu.

De ce am voit să aduc în discuţie acest subiect? Într-una din zile am găsit lipite câteva afişe electorale pe unul din gardurile aşezământului nostru. Mi-am zis: a început campania electorală! Porneşte „belşugul“ de bannere agăţate, lozinci risipite pe panouri şi garduri, portavoci mobile, mitinguri electorale, adeziuni exprimate cu patos prin anumite mijloace mass-media. Sunt realităţi care, vrând-nevrând, ne colorează existenţa, chiar dacă nu suntem adepţii unor mişcări sau partide politice. Toate acestea anunţă că în scurt timp vom fi chemaţi să-i alegem pe cei care ne vor reprezenta pentru următorii patru ani în Parlamentul European.  

Însă până la alegeri urmează o perioadă agitată, presărată cu polemici, dispute, acuze, declaraţii belicoase, reproşuri şi mai ales multe făgăduinţe. De aceea este bine să nu uităm îndemnul Sfântului Apostol Pavel: „Vă rog, fraţilor, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, să nu fie în sânul vostru dezbinări; ci să fiţi cu totul uniţi în acelaşi gând şi-n aceeaşi înţelegere“ (I Cor. 1, 10). Aşadar, pentru Biserică, însemnătatea cea mai înaltă este unitatea ei ca trup tainic al lui Hristos (Efeseni 1, 23). Ce bine ar fi dacă personajele politice ar pune deasupra diferenţelor, disputelor şi încordărilor politice pacea şi conlucrarea între oameni, promovarea valorilor creştine ale Europei! Am fost întrebat cu ceva timp în urmă de un credincios: Părinte, dacă îmi voi depune candidatura pentru o funcţie din administraţia publică, greşesc? I-am răspuns: nu sunt canoane care ar restrânge acest drept laicilor. Nimic nu vă împiedică să faceţi parte din structurile legislative sau executive ale unei comunităţi locale, comună, oraş sau judeţ şi nici în cele ce privesc structurile de conducere naţionale ori chiar europene. Ba, dimpotrivă! O astfel de implicare a laicatului ortodox, dacă se face respectând învăţătura de credinţă a Sfintei noastre Ortodoxii, reprezintă una din formele misiunii Bisericii în societatea de astăzi, atât de fragmentată şi pândită cu sete nestăvilită de aprigul duşman al secularizării. Laicii pot şi sunt chiar chemaţi să-şi împlinească obligaţiile civice, să participe la procese legate de prefacerea societăţii, să guverneze, toate urmărind acelaşi nobil scop amintit de Sfântul Vasile, ca poporul să trăiască în pace, fără tulburări şi nelinişti.

Prin urmare, de se va întreba cineva precum memorabilul personaj al lui Caragiale, eu cu cine votez?, îl îndemn să înalţe rugăciuni către Părintele Luminilor, de unde vin toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit pentru ca votul lui să fie inspirat şi binecuvântat şi să nu uite povaţa Sfântului Apostol Pavel: „Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri, pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi care sunt în înalte dregătorii, ca să petrecem viaţă paşnică şi liniştită întru toată cuvioşia şi buna-cuviinţă (I Timotei 2, 1-2). Înţeleptul Solomon a rostit o remarcabilă cugetare care pare a fi foarte potrivită acestei perioade agitate: „Când drepţii domnesc, se bucură poporul, iar când stăpânesc cei fără de lege, suspină (Pildele 29, 2)“. Carevasăzică, stă în puterea poporului de va voi să suspine ori să se bucure.