Ce este eticheta ecologică

Eticheta ecologică europeană vizează 24 de grupe de produse din diferite sectoare de activitate. Floarea Europeană se referă în mod special la impactul produsului asupra mediului înconjurător: ambalajele în care sunt comercializate sunt reciclabile, produsul este biodegradabil şi are o durabilitate ridicată. Spre exemplu, încălţămintea care prezintă eticheta ecologică oferă consumatorului siguranţa că riscul unei alergii la produsele chimice este redus.

Pentru susţinerea unui mediu sănătos şi nepoluant, Comisia Europeană a adoptat, pe baza unor studii de specialitate, o legislaţie privind acordarea statutului de produs ecologic unor categorii de produse şi servicii dintre cele mai diverse, dar a căror finalitate o reprezintă protecţia mediului. Producătorii nu ezită să dea o imagine ecologică produsului lor, punând pe etichete cuvinte sau menţiuni ecologice („eco-naturale“, „ecologic“) sau pe ambalaj („contribuie la respectarea mediului“, „biodegradabil“), întrucât ecologia a devenit mai mult decât o preocupare pentru sănătatea noastră şi a planetei, a devenit un stil de viaţă şi o „modă“. Inscripţiile de pe etichete sunt, în general, greu sau chiar imposibil de verificat de către consumator, acesta putând fi, deci, cu uşurinţă, înşelat.

Singura modalitate de certificare a produselor ecologice rămâne prezenţa pe ambalaje a „florii europene“, simbolul grafic creat de Comisia Europeană încă din anul 1992.

Eco-etichetele se regăsesc în special pe ambalajele de băuturi, aparatele foto de folosinţă unică sau baterii. În privinţa impactului asupra mediului, produsele numite ecologice prezintă un uşor avantaj.

Ce ne spune eticheta ecologică

Eticheta ecologică nu este altceva decât un simbol grafic sau un scurt text descriptiv aplicat pe produs, respectiv ambalaj, într-o broşură sau în alt document informativ care însoţeşte produsul şi care oferă informaţii despre cel puţin unul şi cel mult trei tipuri de impact asupra mediului.

Potrivit reglementărilor normelor legale, eticheta ecologică se acordă grupurilor de produse care îndeplinesc următoarele condiţii:

- potenţial ridicat de protecţie a mediului, care să determine alegerea făcută de cumpărător;

- avantaje competitive pentru producătorii de bunuri şi/ sau prestatorii de servicii;

- cerere mare de consum sau utilizare finală prin volumul de vânzări. Comercianţii pot solicita acordarea etichetei ecologice numai pentru produsele introduse pe piaţă sub numele propriei mărci.

Solicitanţii de etichete ecologice trebuie să probeze cu documente că produsul respectiv îndeplineşte anumite criterii în legătură cu unele aspecte de mediu. Astfel, sunt evaluate calitatea aerului, calitatea apei, protejarea solului, reducerea cantităţii de deşeuri generate, economisirea energiei, gestionarea resurselor naturale, prevenirea fenomenului de încălzire globală, protejarea stratului de ozon, securitatea mediului, zgomot şi biodiversitate.

Exemplu de text descriptiv întâlnit pe o etichetă ecologică: poluare redusă a aerului, eficient din punct de vedere energetic şi toxicitate redusă.

Potrivit normelor, eticheta ecologică cuprinde două rubrici, una pentru simbolul grafic şi alta pentru textul descriptiv.

Prima rubrică cuprinde simbolul etichetei ecologice, o floare cu 6 petale, pe fond alb. Petalele sunt sub forma unor cercuri, colorate alternativ în roşu, galben şi albastru, iar frunzele florii sunt colorate în verde. În loc central se scriu iniţialele „RO“.

A doua rubrică cuprinde textul descriptiv scris întotdeauna integral în negru. Pe etichetă trebuie înscrise metodele de producţie utilizate, numele şi marca, sigla specifică şi textul descriptiv, recomandarea prin care se interzice depozitarea alături de alte produse, se arată în normele ANPC.

Produse etichetate „eco“

Potrivit legii sunt doar anumite grupuri de produse pentru care se stabilesc criterii de acordare a etichetei ecologice:

- maşini de spălat vase şi de spălate rufe;

- aparate frigorifice;

- detergenţi pentru vase şi pentru rufe;

- lacuri şi vopsele pentru uz gospodăresc şi vopsele de interior şi lacuri;

- produse textile, încălţăminte şi lenjerie de pat şi cămăşi;

- becuri;

- hârtie pentru copiere, pentru serveţele, de toaletă;

- role de hârtie pentru bucătărie;

- computere personale, portabile;

- saltele pentru pat;

- amelioratori pentru sol şi mediu de creştere;

- produse de curăţat pentru uz general şi produse de curăţat pentru instalaţii sanitare;

- detergenţi pentru spălarea manuală a veselei.

Şi pentru serviciile de cazare turistică se poate acorda eticheta „eco“. Pentru a primi acest statut, ferestrele pensiunilor trebuie să fie bine izolate, apa de la robinet să curgă cu un anumit debit, şi la toaletă trebuie să existe dozatoare de săpun. De asemenea, agentul turistic trebuie să aibă un sistem selectiv de colectare a deşeurilor, iar la micul dejun să fie servite şi câteva produse locale şi ecologice.

Agentul economic care doreşte să aplice acest sistem îşi începe demersul la sediul Ministerului Mediului, unde solicită acordarea etichetei ecologice. Urmează vizita la un institut cu laboratoare acreditate pentru analiza produselor respective. Concluziile experţilor merg la Comisia Naţională pentru Acordarea Etichetei Ecologice, „instanţa“ care hotărăşte acordarea sau nu a dreptului de utilizare a etichetei ecologice.

În pensiunile „eco“ nu se utilizează obiecte de unică folosinţă

Pentru a primi eticheta „eco“, o pensiune turistică trebuie să îndeplinească mai multe criterii, de la modul în care este folosită apa şi până la modul în care sunt triate şi depozitate deşeurile. Astfel, cel puţin 22 de procente din energia electrică şi din cea folosită pentru încălzirea camerelor trebuie să provină din surse regenerabile, ferestrele trebuie să fie bine izolate termic şi fonic, iar aerul condiţionat trebuie să consume puţin.

De asemenea, debitul de apă de la duş nu trebuie să depăşească 12 litri/minut, toată apa reziduală trebuie tratată, iar cantitatea de detergenţi utilizată să fie limitată. Potrivit legislaţiei, trebuie să existe recipiente speciale pentru separarea deşeurilor. În camere sau în restaurante nu se vor utiliza produse de unică folosinţă, cum ar fi şampon, săpun, pahare, farfurii sau tacâmuri.

De asemenea, în spaţiile comune este obligatorie amenajarea unor locuri speciale pentru nefumători.

Se urmăreşte astfel o economie în ceea ce priveşte consumul, de orice natură ar fi el, şi folosirea obiectelor sau produselor care nu duc atingere sănătăţii omului sau mediului înconjurător.

▲ 300 de euro pentru obţinerea etichetei „eco“

Pentru a obţine statutul, agentul economic trebuie să plătească o taxă de 300 de euro în momentul solicitării, sistemul mai implicând şi un tarif anual echivalent cu 0,15% din profitul pe produsele etichetate ecologic. Potrivit autorităţilor, sumele nu se reflectă în preţul produselor sau serviciilor, acestea crescând într-un procent foarte mic.

Eticheta ecologică promovează produsele la nivel internaţional, consumatorii fiind satisfăcuţi pentru că produsele sunt de o calitate superioară şi nu le afectează sănătatea.

În Europa există mai multe simboluri grafice care desemnează produsele cu impact redus asupra mediului. Floarea europeană este simbolul etichetei ecologice comunitare, creată de Comisia Europeană în 1993, fiind o schemă unică de certificare ce ajută consumatorii să distingă produsele şi serviciile verzi de cele care afectează mediul.

Etichetarea este obligatorie în cazul vânzării de produse în Europa, precum şi în cazul exportului de produse către Europa. Un alt simbol grafic ecologic este Îngerul albastru, lansat în Germania în urmă cu mai bine de 25 de ani. Lebăda nordică este eticheta ecologică nordică oficială, apărută în 1989. NF Environnement reprezintă marca ecologică franceză, creată în 1991.

▲ Încălţămintea „eco“, mai puţin toxică

Eticheta ecologică europeană aplicată pe articolele de încălţăminte oferă consumatorului certitudinea că riscul de alergie la produsele chimice este redus, gradul de poluarea apei şi aerului este, şi el, redus, ambalajele în care sunt distribuite produsele sunt reciclabile. De asemenea, produsele etichetate astfel au o durabilitate ridicată.

Articolele de încălţăminte nu trebuie să conţină componente electrice sau electronice.

Tot astfel, încălţămintea nu trebuie să conţină policlorură de vinil (PVC), iar dacă acest compus este utilizat, nu trebuie să fie preparat cu anumite substanţe chimice periculoase pentru sănătatea umană.