„O pomenire a unui ctitor este veşnică, pentru că în slujba veşniciei este lucrarea lui“

Deşi nu a fost zi de sărbătoare, aproape 2.000 de credincioşi au ţinut să fie prezenţi sâmbătă, 17 august 2013, la resfinţirea Bisericii „Adormirea Maicii Domnului“ din Vorona Mare, lăcaş de cult cu o istorie bogată, de 219 ani. Atât slujba de târnosire, cât şi slujba Sfintei Liturghii au fost săvârşite de Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, alături de un sobor impresionant de 40 de preoţi şi diaconi. Ca semn al preţuirii pentru lucrările realizate la lăcaşul de cult în ultimii ani, preotul paroh Olivian Mihai Sandu a fost hirotesit, de Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, iconom stavrofor.

 

Sâmbătă, 17 august 2013, a fost zi de mare sărbătoare şi de o deosebită importanţă istorică pentru enoriaşii parohiei „Adormirea Maicii Domnului“ din localitatea botoşăneană Vorona Mare, care au participat în număr mare, alături de numeroşi pelerini, la slujbele religioase săvârşite cu ocazia resfinţirii, pentru a patra oară, a bisericii din localitate. IPS Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a fost prezent la sărbătoarea comunităţii din Vorona Mare, alături de un sobor numeros de preoţi şi diaconi, din care au făcut parte şi arhim. Ioan Harpa, exarh de zonă Botoşani al Arhiepiscopiei Iaşilor, pr. Lucian Leonte, protopop al Protopopiatului Botoşani, arhim. Mihail Daniliuc, egumenul Schitului „Intrarea Maicii Domnului în Biserică“ - Vovidenia, judeţul Neamţ.

 

Bătrânii satului, dar şi tineri şi copii l-au întâmpinat, în centrul satului, pe Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, care a fost condus, până în faţa bisericii, într-o caleaşcă trasă de doi cai albi, alaiul fiind însoţit de tineri călare, purtând drapele. Nu au lipsit bătrânii cu buciume, care au marcat, odată cu clopotele mănăstirii, momentul venirii Înalt Preasfinţitului.

 

După primirea tradiţională cu pâine şi cu sare, a urmat slujba de târnosire. Lăcaşul de cult a fost sfinţit prin stropire cu apă sfinţită şi prin ungere cu Sfântul şi Marele Mir, iar sfânta masă din altar a fost târnosită, împodobită şi pregătită pentru slujbele cultului divin. La slujba de sfinţire, urmată de slujba Sfintei Liturghii, săvârşită pe o frumoasă scenă îmbodobită, au luat parte aproape 2.000 de credincioşi, care au stat şi la rând pentru a trece prin Sfântul Altar. La eveniment au participat şi membri ai autorităţilor judeţene şi locale.

În cuvântul adresat credincioşilor prezenţi, IPS Părinte Mitropolit Teofan a explicat pericopa evanghelică a zilei, apoi a subliniat faptul că, prin zidirea sau restaurarea de biserici, omul este în permanenţă împreună cu Hristos Mântuitorul: „Zidirea unei biserici înseamnă a fi cu Domnul Hristos. Dărâmarea unei biserici înseamnă a fi împotriva Domnului Hristos. A lăsa un lăcaş de cult să se prăpădească, să se ruineze, să se degradeze, înseamnă a face lucrarea vrăjmaşului. A te îngriji de biserică, a o consolida, a o restaura şi înfrumuseţa înseamnă a aduna împreună cu Hristos. Şi ce înseamnă a fi împreună cu Dumnezeu? Înseamnă a fi un om al credinţei, înseamnă să fii un om al nădejdii, înseamnă să fii un om al dragostei, căci iubirea este împlinirea întregii legi. Toate poruncile date de Dumnezeu şi de sfinţii Lui, de-a lungul vremii, se cuprind şi se sintetizează în porunca esenţială: «Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi»“.

La finalul Sfintei Liturghii, în momentul împărtăşirii credincioşilor, pr. protopop Lucian Leonte a dat citire hrisovului de sfinţire, după care pr. Olivian Mihai Sandu, parohul bisericii din Vorona Mare, a ţinut un cuvânt de învăţătură, în care a subliniat necesitatea comuniunii şi întrajutorării: „Viaţa fiecăruia dintre noi se compune din trei zile: vinerea patimilor, în care ne ducem crucea noastră, sâmbăta pogorârii în iadul deznădejdii, atunci când poate ne-am săturat de cruce şi nu mai vrem să o ducem, şi duminica Învierii, zi ce are puterea de a ne repune pe traiectoria sfântă către Împărăţia lui Dumnezeu. Vinerea patimilor este axa şi firescul vieţii noastre, iar sâmbăta şi duminica sunt extremele, în care cădem sau în care suntem duşi spre Cer. În iadul deznădejdii ajungem singuri, dar duminica Învierii este momentul când cineva îşi pune crucea proprie pe umărul stâng, apoi cu dreapta ridică crucea apropelui, căzută la pământ. De aceea, nimeni nu are puterea să se învie pe sine însuşi, dar toţi avem puterea de a învia pe celălalt, doar cu o simplă mişcare a iubirii noastre, creându-se astfel momente şi istorii cutremurătoare şi emoţionante poveşti de dragoste. Duminicile Învierii sunt momentele în care eu devin noi, momentele de comuniune“. Spre finalul cuvântului, parohul din Vorona Mare a făcut referire la istoria zbuciumată a bisericii pe care o păstoreşte, cât şi la semnificaţia ctitoririi unui lăcaş de cult: „Biserica noastră a strâns în inima ei, pe parcursul a 219 ani, un întreg roman de dăruire şi jertfă, de suferinţă şi deznădejde, de moarte şi de înviere. A trecut prin cinci mari acţiuni de restaurare, deoarece în 1801 a fost zguduită de un puternic cutremur. A trăit sâmbete ale deznădejdii, mai ales în anul 1901, când, timp de trei ani şi jumătate, a fost scoasă din uz, din cauza pericolului prăbuşirii, dar a trăit şi momente eroice, fiind resfinţită,  împreună cu slujba de astăzi, de patru ori. Lucrările executate în ultimii trei ani au atins două extreme, din anul 2010 până în prezent, anume decaparea bisericii până la structură, în miezul zidului, şi a doua - reconsolidarea în totalitate, în toate aspectele, fără excepţie. Biserica noastră arată atât de minunant datorită unui buchet de oameni, care au sfidat un normal apăsător şi au avut cutremurătoarea îndrăzneală de a-I întinde o mână de ajutor lui Dumnezeu. Ctitorul este omul care-L ajută pe Dumnezeu, iar Dumnezeu, deşi are putere nemărginită, iubeşte să fie ajutat, după cum ştim din episodul tâlharului bun de pe cruce, singurul care a avut un cuvânt de mângâiere pentru Mântuitorul lumii aflat în agonie. Un ctitor de biserică pune în mişcare un mecanism imens de energie şi de forţă, de dăruire şi de dragoste, de suflet şi de voinţă. O pomenire a unui ctitor este veşnică, pentru că în slujba veşniciei este lucrarea lui“.

 

La sfârşit, IPS Mitropolit Teofan l-a hirotesit pe preotul paroh Olivian Mihai Sandu iconom stavrofor, oferindu-i crucea, bederniţa şi brâul roşu. De asemenea, Înalt Preasfinţia Sa a felicitat atât pe părinte, cât şi pe enoriaşi, pentru felul în care au ştiut să-şi consolideze şi să-şi împodobească biserica, oferind distincţie de vrednicie tuturor celor care au ajutat de-a lungul timpului la renovarea lăcaşului de cult. Au fost dăruite şi două distincţii „Crucea Sfântului Ierarh Dosoftei“ pentru mireni, precum şi o distincţie „Crucea Moldavă“ pentru mireni, acordată ctitorului Nicolae Catană. Un moment deosebit l-a reprezentat acordarea de distincţii bătrânilor parohiei care au luptat în cel de-al Doilea Război Mondial.

 

Pentru a împlini frumuseţea duhovnicească a zilei, doi preoţi de mir, anume pr. Paul Andrei Smeu şi pr. Alexandru Baciu au primit hirotesia întru duhovnic din partea Înalt Preasfinţitului Teofan.

 

Sărbătoarea comunei Vorona Mare s-a încheiat cu o agapă, la care au fost invitaţi toţi cei prezenţi.

 

Parohia Vorona Mare se compune din aproximativ 80% bătrâni cu vârsta de 60 de ani. Din anul 2010, prin neobosita stăruinţă a parohului numit aici în anul 2004, pr. Sandu Mihai Olivian, dar mai ales prin jertfelnica cheltuială a ctitorilor Nicolae şi Aurora Catană, cât şi prin jertfa altor binefăcători, precum şi a credincioşilor satului, se restaurează această biserică din temelii: este consolidată cu fier beton şi grinzi transversale, i se pune acoperiş nou, este tencuită la exterior şi interior, este pictată în frescă, este împodobită cu catapeteasmă nouă şi strane din stejar, este placată cu marmură şi cu mozaic şi i se pune încălzire centrală.