Raport privind transformările din industria UE de apărare

Uniunea Europeană este la un moment de cotitură în privința dezvoltării industriei de apărare, în contextul în care își propune să obțină până în 2030 autonomie strategică și militară, arată un raport publicat de Curtea de Conturi Europeană. Planurile sale ambițioase, care presupun majorarea cheltuielilor de apărare, extinderea producţiei, stimularea inovării şi a parteneriatelor, ar putea fi însă frânate de constrângeri precum fragmentarea sistemelor naţionale, blocajele industriale, coordonarea politică lentă şi dependenţa de SUA.

În documentul său, Curtea remarcă o schimbare de paradigmă în politica de securitate a UE după 2020: accentul s-a deplasat de la răspunsul la crize către consolidarea capacităţii de apărare a membrilor şi o abordare mai structurată la nivelul Uniunii. Deoarece mediul de securitate s-a schimbat radical, atât blocul comunitar, cât şi statele membre şi-au intensificat eforturile de a remedia efectele investiţiilor insuficiente, reflectate în stocuri limitate de muniţii, timpi lungi de producţie şi livrare, dependenţe externe şi blocaje logistice.

„UE a pus în mişcare o serie de iniţiative menite să încurajeze cooperarea dintre statele membre şi consolidarea eforturilor lor în domeniul apărării. Cu toate acestea, pentru ca obiectivul de pregătire pentru apărare până în 2030 să devină realitate, va fi esenţială atât valorificarea noilor oportunităţi, cât şi abordarea riscurilor existente”, a declarat Marek Opiola, membru al Curții, responsabil pentru raport, potrivit unui comunicat al instituției.

În ceea ce priveşte oportunităţile, contextul de securitate şi creşterea finanţării pot deveni un motor al inovării. Pot apărea noi forme de cooperare - precum clusterele de apărare şi coaliţiile în materie de capabilităţi, care ar putea consolida parteneriatele strategice, în special cu Ucraina. În plus, introducerea unor clauze de „preferinţă UE” ar putea reduce pe termen lung dependenţa de Statele Unite.

În ceea ce priveşte riscurile, atingerea până în 2030 a obiectivului de autonomie strategică va fi dificilă, însă UE este capabilă de progrese, după cum o demon­strează creşterea cheltuielilor pentru apărare cumulate ale ţărilor membre, între 2020 şi 2025, cu aproape 80%. Planificarea capabilităţilor de apărare se face însă de jos în sus, fiecare stat identificându-și necesităţi, iar auditorii cred că planificarea de la nivelul UE ar fi mai eficace și ar duce la o mai bună coordonare între sursele de finanţare.

„În plus, UE recurge tot mai frecvent la acordarea de credite garantate prin bugetul european. Utilizarea pe scară din ce în ce mai largă a cheltuielilor de apărare finanţate prin îndatorare şi a creditelor garantate de UE poate afecta sustenabilitatea finanţelor publice, prin încetinirea reducerii datoriei publice şi creşterea presiunii asupra bugetului Uniunii”, menţionează documentul. (C.Z.)