Familia, „Biserica de acasă“

Este ştiut faptul că familia are rolul primordial în educaţia morală a copiilor, în sânul acesteia formându-se primele deprinderi de comportament. Acasă, lângă părinţii săi, copilul învaţă ce înseamnă respect, politeţe, cinste, cumpătare, învaţă să devină responsabil pentru ceea ce face. "Copiii sunt un dar şi o binecuvântare de la Dumnezeu pentru familie şi societate, pe care trebuie să-i preţuim şi să-i educăm în duhul Evangheliei lui Hristos şi al valorilor creştine", ne învaţă Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Încă din primii ani de viaţă copilul găseşte modele de comportament în persoana părinţilor săi. Educaţia de aici începe. Nu degeaba se spune despre un copil că este educat numai dacă "are cei şapte ani de-acasă". În familie, chiar de la vârste fragede, copilul începe să facă diferenţa între bine şi rău, între adevăr şi minciună, însuşindu-şi comportamente de bună purtare. Mai târziu, sprijinit de familie şi modelat de şcoală, învaţă alte valori ale educaţiei morale: prietenia, altruismul, corectitudinea, seriozitatea în muncă.

Părinţii au, însă, un rol covârşitor în procesul de educaţie a copilului, ca viitor trăitor într-o societate cu reguli morale şi civice. Unii părinţi înţeleg şi traduc dragostea pe care o poartă copiilor prin asigurarea unui trai fără de griji, îndestulat, din care să nu lipsească absolut nimic. Copiilor li se serveşte viaţa "pe tavă", fără a-i lăsa să conştientizeze felul în care aceasta trebuie trăită, fără a-i învăţa să înţeleagă ce înseamnă munca, responsabilitatea, dispreţuind, astfel, sărăcia şi transformându-se în persoane egoiste.

Alţi părinţi, dimpotrivă, îşi cresc în frică de Dumnezeu copiii, învăţându-i, de mici, toate aceste valori morale. "Toată viaţa noi suntem guvernaţi pe plan psihic de modele, rele sau bune, pe care le asumăm fără ca să ştim, ca pe ceva fotografiat clandestin. Părinţii, bunicii sunt primele noastre modele. Trebuie să creem modele puternice în toate domeniile. Iar acest principiu, al modelului, trebuie să fie însuşit, în primul rând, de religie. Religia implantează modele. Dacă o pui pe Maica Domnului pe o icoană, pui un model, pe care n-ai cum să ai pretenţia să-l egalezi, dar care te poate influenţa pozitiv. Asemenea modele fac mai mult decât o sută de tratate de morală", crede psihiatrul Constantin Romanescu.

Şi Biserica, prin învăţăturile sale, contribuie major la formarea copiilor şi tinerilor, oferindu-le modele de bună vieţuire, dar, mai presus de toate, învăţându-i să trăiască în dragoste faţă de cei din jur.

"În societatea secularizată de azi, aflată în criză economică şi financiară, dar mai ales spirituală, în care familia creştină se confruntă cu grave probleme de ordin economic şi moral, social şi spiritual, apărarea, promovarea şi consolidarea instituţiei sacre a familiei pe temelia valorilor evanghelice netrecătoare, pe bunătate şi responsabilitate, pe demnitate şi solidaritate trebuie să fie o preocupare permanentă a Bisericii şi a societăţii întregi", ne învaţă Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în mesajul transmis cu ocazia sărbătoririi Duminicii Părinţilor şi Copiilor în Patriarhia Română (7 iunie 2009).

Copiii trebuie educaţi "în duhul Evangheliei lui Hristos"

O bună educaţie trebuie să fie fundamentată pe valorile solide ale societăţii în care trăim, dar mai ales pe învăţăturile Bisericii noastre.

Astfel, părinţii nu trebuie să neglijeze datoria pe care o au în faţa lui Dumnezeu faţă de proprii copii, să-I îndemne pe aceştia pe drumul faptelor bune, al valorilor noastre creştine, al cumpătării. "Copiii sunt un dar şi o binecuvântare de la Dumnezeu pentru familie şi societate, pe care trebuie să-i preţuim şi să-i educăm în duhul Evangheliei lui Hristos şi al valorilor creştine. Creşterea copiilor trebuie susţinută prin cultivarea şi rodirea permanentă a darurilor Duhului Sfânt, prin rugăciune şi educaţie spre fapte bune. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur îndeamnă "părinţii să se îngrijească nu de modul cum vor dobândi bani copiii lor, ci de modul cum vor dobândi evlavie şi bogăţie sufletească. Trebuie să-i educe astfel încât să nu aibă nevoie de multe lucruri, să nu se dedea dorinţelor vremurilor de astăzi. Trebuie încă să cerceteze cu atenţie când ies copiii lor din casă şi când se întorc, unde se duc şi cu cine se întovărăşesc. Dacă nesocotesc aceste îndatoriri ale lor, vor da răspuns în faţa lui Dumnezeu" (Despre creşterea copiilor)", arată Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în mesajul adresat cu ocazia sărbătoririi Duminicii Părinţilor şi Copiilor în Patriarhia Română (7 iunie 2009).

Creşterea copiilor trebuie susţinută prin cultivarea şi rodirea permanentă a darurilor Duhului Sfânt, prin rugăciune şi educaţie spre fapte bune."

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Binecuvântarea Sfintei Treimi se vede astfel în familie: "Părinţii care au alergat la Dumnezeu-Tatăl sunt părinţi buni pentru copiii lor; fiii care l-au cunoscut pe Dumnezeu-Fiul sunt fii buni pentru cei care i-au născut; cei care Îl au în mintea lor pe Mirele (Hristos) sunt soţi buni pentru femeile lor" (Clement Alexandrinul, Cuvânt de îndemn către greci, 107.3). Să trăim credinţa noastră în familie astfel încât familia să devină cu adevărat "Biserica de acasă", în care iubirea Preasfintei Treimi este izvor de iubire şi bucurie pentru toţi membrii familiei."

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în mesajul la Duminica Părinţilor şi Copiilor în Biserica Ortodoxă Română, 6 iunie 2010