Istoricul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii

Înființată în 1948, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) este o agenţie a ONU care are ca obiective principale îmbunătăţirea asistenţei medicale în lume, acces fără discriminare la serviciile medicale, combaterea maladiilor şi a epidemiilor locale şi regionale, se arată pe site-ul propriu. Organizaţia, cu sediul la Geneva, are în prezent 194 de state membre, care îl aleg pe directorul general. Funcţia este deţinută din mai 2017 de Tedros Adhanom Ghebreyesus, fost ministru de externe al Etiopiei.

Primul director general al OMS a fost George Brock Chisholm, în perioada 1948-1953. De origine canadiană, veteran al Primului Război Mondial, Chisholm a afirmat adesea că cel mai mare inamic al omului nu sunt bolile, pe care le considera vindecabile atât timp cât oamenii conlucrează, ci omul însuşi. 

Publicaţiile anuale cheie ale OMS sunt: Raportul Anual de Sănătate (cu o temă particulară în fiecare an), Statistica Mondială în Sănătate (World Health Statistics), Călătoriile internaţionale şi sănătatea (International Travel and Health), Reglementări internaţionale (International Health Regulations), Clasificarea internaţională a maladiilor (The International Classification of Diseases) şi Farmacopee internaţională (International Pharma­copoeia).

Organizația este finanțată prin contribuțiile statelor membre. Cel mai mare susținător financiar al OMS este SUA, cu peste 400 de milioane de dolari anual.