Pastoraţie prin intermediul blogului

Datorită posibilităţilor de comunicare de azi, omul îşi dedică cel mai mult timp liber navigării pe internet. Astfel, Biserica este obligată să devină vizibilă şi în ciberspaţiu, altfel nu există, iar pentru aceasta trebuie să-şi dezvolte şi să-şi adapteze modalităţile de pastoraţie.

Părintele Iulian Nistea precizează într-un studiu publicat în revista "Studii Teologice", nr. 4, 2010, că expansiunea lumii internetului face astăzi indispensabilă conceperea unei pastoraţii coerente şi adaptate ciberspaţiului. Astfel, lumea internetului, ca toate celelalte "lumi" sau "medii", are nevoie de prezenţa credinţei creştine. "Dar această prezenţă nu trebuie să fie una haotică, ci îndrumată de principii pastorale creştine şi adaptate, care să dea o anumită coerenţă şi concentrare misiunii creştine".

Internetul fiind un mijloc de comunicare, blogul (jurnalul online) a prins foarte repede şi a devenit un "must have" (ceva ce trebuie să ai neapărat) în lumea digitală. "Blogul, creat de marketingul incluziunii digitale, reprezintă o experienţă personală care trădează o nevoie artificială, indispensabilă chiar şi membrilor Bisericii. Importanţa din ce în ce mai mare pe care aceştia o acordă nevoii de a-şi face un blog ridică următoarea problemă de conştiinţă: utilizarea blogului se face pentru sine sau pentru Hristos?", subliniază părintele Bogdan-Aurel Teleanu, de la Biroul de presă al Patriarhiei Române.

"Scripta manent"

În multitudinea şi varietatea de bloguri apar şi anumite bloguri creştin-ortodoxe în care se promovează o atitudine contrară mesajului Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos. Aceşti bloggeri fundamentalişti se doresc a fi nişte "salvatori" ai Ortodoxiei româneşti care în dorinţa lor de propovăduire a cuvântului lui Dumnezeu şi de îndreptare a vieţii păcătoase a omului nu îşi mai dau seama că ajung cu gândirea lor departe de credinţa ortodoxă, uneori la marginea ereziei. În setea omului de a-L cunoaşte pe Dumnezeu, cei care nu au gustat, nu au simţit şi nu au înţeles duhul vieţii Bisericii, Îl caută pe Dumnezeu în oricine şi orice, uneori chiar şi pe internet. Astfel, având conştiinţa că "scripta manent", aceşti bloggeri, care devin formatorii de opinie, trebuie să ştie că vor da seamă înaintea tronului Judecătorului pentru orice gând, cuvânt sau faptă. "Din păcate, blogul conferă creştinului ortodox inclusiv posibilitatea unei exprimări personale, adică a unei opinări care riscă să determine adoptarea unor tactici discursive utilizate de gnosticism şi respinse de Biserică. Precizăm în acest sens că eroarea principală a metodei practicate de gnostici consta în faptul că ei se recomandau pe sine, adică propriile lor opinii, ca normă sau regulă a adevărului. Constatăm astfel cum civilizaţia modernă, care se bazează pe principiul libertăţii, nu este ameninţată de tehnologie, ci de paradigmele filosofice care o circumscriu! De aceea, considerăm necesar ca membrii Bisericii să adopte o atitudine prudentă faţă de tipul de incluziune digitală promovată de bloguri, care are rolul de a facilita tranziţia de la opinia publică la opinia publicată. Din punctul nostru de vedere creştin, utilizarea forţei opiniei publice în problemele bisericeşti, după principiul democratic că "poporul nu greşeşte niciodată", reprezintă o pistă falsă, fiind riscantă din cauza tendinţei oamenilor spre greşeală, păcat sau răutate. În capitolul XXV, intitulat "Cum să disciplinăm imaginaţia şi memoria" din scrierea "Războiul nevăzut", Sfântul Nicodim Aghioritul vorbeşte despre imaginaţie, făcând referire la ceea ce reprezintă pentru el noţiunea de "opinie": "Pentru că mintea, nefiind liberă de imaginaţiile pasionante ale lucrurilor ce cad sub simţuri, până să ajungă la raţionamentele spirituale şi imateriale ce se află în trupuri şi în vietăţi, e robită numai de forma şi aparenţa externă şi satisfăcută de ea, câştigă opinii şi pasiuni false, cum zice Sfântul Maxim, în loc de a afla impasibilitate şi adevăr, cum s-a întâmplat multor filosofi naturalişti"", a precizat părintele Teleanu.

Blogul, formă de samizdat digital

Este foarte importantă realizarea unor modalităţi de pastoraţie coerente şi adaptate ciberspaţiului, mai ales că ţara noastră ocupă poziţia a patra în lume şi primul loc în Europa după viteza medie a conexiunilor la internet, dar în ceea ce priveşte accesul românilor la internet, suntem pe ultimul loc în Europa. Într-o conferinţă organizată săptămâna trecută în Bucureşti pe tema accesului şi libertăţii pe internet, oficialii Ministerului Comunicaţiilor au precizat că vor avea sprijinul Bisericii Ortodoxe Române în campania de alfabetizare digitală în ţară, deoarece Biserica poate propovădui o dimensiune etică, o cultură informaţională adecvată şi nu accesarea pornografiei pe internet.

"Nevoia de incluziune publică potenţată de lărgirea accesului la spaţiul digital a ajuns într-un punct interesant al dezbaterii prezenţei bisericeşti pe internet, mai ales pe blog! Tensiunea creată în jurul deţinerii puterii informaţiei a potenţat foarte mult rolul aşa-numiţilor în mod metaforic gatekeepers (în româneşte gardieni, portari, paznici sau vameşi), adică a celor care - fie persoane, fie instituţii, includem aici şi Biserica - controlează şi decid cu mai multă sau mai puţină prudenţă accesul la ceea este public sau privat. În acest context, blogul se prezintă drept o formă de samizdat digital! (n.r.: cuvânt din limba rusă care înseamnă autoeditare). Dacă plecăm de la premisa că misiunea Bisericii nu încetează în faţa spaţiului public, adică nu se rezumă la spaţiul privat, rezultă că pentru a evita orice eroare gnostică, orice creştin va trebui să adopte un discurs public care să urmărească obţinerea unui consens al argumentelor, şi nu al inimilor, după cum aprecia Jürgen Habermas. Cu alte cuvinte, Biserica în ansamblu va trebui să depună un efort mai mare pentru ca mesajul Mântuitorului nostru Hristos să pătrundă şi în ambientul creat de incluziunea digitală, inclusiv în domeniul creării şi utilizării blogului. Respectând valorile promovate de cultura digitală prin intermediul blogurilor în măsura în care acestea sunt conciliabile cu învăţătura de credinţă, sperăm ca Biserica să favorizeze şi mai mult efortul de introducere a seminţelor de credinţă în crăpăturile monolitului digital. Astfel, sperăm ca infuzia progresivă de informaţie creştină, realizată şi cu ajutorul blogurilor credincioşilor Bisericii noastre, să restabiliească în final echilibrul necesar dintre revelaţia dumnezeiască şi opinia publică, dintre mesajul inspirat de Dumnezeu şi producţiile minţii umane, adică dintre vox Dei (Glasul lui Dumnezeu) şi vox populi (vocea poporului), al căror punct de interferenţă reprezintă, de fapt, şi limitele catehizării în spaţiul virtual", a reliefat părintele Bogdan-Aurel Teleanu.