Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Psihologie De unde începe parentingul sănătos?

De unde începe parentingul sănătos?

Un articol de: Alina A. Rotaru - 04 Noi, 2019

Relația pe care copilul o stabilește cu părintele este poate cea mai profundă și definitorie relație din viața lui, cea care îi va influența întreg parcursul existenței și va determina într-o mare măsură calitatea și satisfacția în viață. Prin această idee doresc să accentuez responsabilitatea care se află pe umerii fiecărui părinte, dar și privilegiul de a experimenta una dintre cele mai transformatoare și minunate experiențe care pot încununa viața unui om - parentajul.

A crește un copil sănătos emo­ți­o­nal și relațional este în primul rând o provocare ce are de-a face cu sănătatea emoțională și relațională a părintelui: „Dacă dorim să ne îngrijim mai bine copiii, trebuie să avem mai mult grijă de noi înșine”, afirmă Harville Hendrix și Helen Hunt, doi psihoterapeuți recu­nos­cuți la nivel mondial.

A te preocupa de tine, sub aspect psihic și emoțional, înseamnă a te vindeca pe tine, atât cât este posibil, sau măcar a avea disponibilitatea de a-ți analiza propriile reacții și comportamente, istoricul relațional și dificultățile din prezent, astfel încât să fii un părinte cât mai conștient de așteptările și frustrările pe care le proiectezi asupra copilului. Autoobservarea blândă și autocompasiunea față de tine, în primul rând, ar fi un bun început.

Putem să îi lăsăm copilului multe instrumente folositoare în viața de adult și un algoritm sănătos de relaționare (adică modele mentale de relaționare, care sunt generalizări ale experiențelor repetate) sau putem să îi lăsăm un bagaj de experiențe negative și traume pe care va fi nevoit să le dezlege și să le rezolve în viața adultă.

Însă totul începe de la noi. De la părinte. De la atenția și conștiența pe care alegem să le acordăm propriilor noastre experiențe și trecutului procesat sau nu.

În primii doi ani de viață, nevoile psihologice esențiale ale copilului sunt căldura relațională și disponibilitatea emoțională. Măsura în care aceste nevoi sunt satisfăcute determină într-o proporție semnificativă sănătatea emoțională a adultului de mai târziu sau ceea ce noi numim dezvoltarea unui atașament sănătos. Pe măsură ce copilul crește, nevoile psihologice esențiale se diversifică, urmând nevoia de explorare, de revenire și împărtășire.

Existând un atașament sigur, copilul poate începe să exploreze lumea înconjurătoare, știind că se poate întoarce în siguranță la persoana de referință pentru el, dar pentru o împlinire adecvată a acestor nevoi, adultul de referință este necesar să fie echilibrat și sănătos emo­țional.

De multe ori, un demers de acest gen presupune întoarcerea la „copilul interior”, acea entitate psihologică care s-a dezvoltat odată cu noi de timpuriu, din primii ani de viață, și care a înmagazinat toate experiențele și interacțiunile cu persoanele de referință, fie pozitive, fie negative.

A fi părinte este o călătorie minunată, provocatoare și pentru toată viața: începe de la adult și se transmite spre copil, într-un mod sănătos sau nu, într-un mod funcțional sau nu. De noi depinde acest lucru.

Citeşte mai multe despre:   copil  -   sanatate