Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Psihologie Noile tehnologii și dezvoltarea armonioasă a copilului

Noile tehnologii și dezvoltarea armonioasă a copilului

Un articol de: Ciprian Voicilă - 14 Iulie 2017

Una dintre realitățile dramatice cu care se confruntă părinții și copiii este absența timpului petrecut împreună. Weekendul devine un răgaz pentru adulți de „a-și reîncărca bateriile” pentru următoarea săptămână de lucru. Copilul este lăsat să stea ore în fața televizorului și/sau calculatorului, instrumente importante pentru informare, dar care pot avea efecte negative asupra evo-­luției psihologice a copiilor.

În lucrarea „Homo videns”, profesorul Giovanni Sartori susține că televiziunea „generează un tip nou de ființă umană”, observând că mulți copii, de la vârste fragede (1-4 ani), vizionează ore în șir programe tv. Televiziunea acordă întâietate imaginii în detrimentul cuvântului, iar mai târziu, „vi­deo-copilul”, copilul pentru care prima școală a reprezentat-o televizorul, se va adapta greu nece­sităților școlare: disciplinele predate i se vor părea plictisitoare, iar orele petrecute la școală constrângătoare.

Ajuns la maturitate, un astfel de copil va manifesta dezinteres pentru cultura scrisă și cunoaș­te­re, nu va poseda un bagaj suficient de informații despre sine și despre lumea înconjurătoare. Neavând intrumentele necesare - bazate în principal pe abstractizare, pe extragerea unor concluzii generale, pornind de la situațiile concrete - nu va putea înțelege realitatea. Va avea un limbaj limitat și o capacitate redusă de înțelegere a gândirii cursive și a demonstra­țiilor logice. Va fi un „înrobit pe viață de videogames”, avertizează profesorul italian.

Folosit pe o perioadă îndelungată de timp, calculatorul poate crea dependență de internet. Adic­ția digitală, acest nou tip de de­pen­dență, este încadrată în categoria tulburărilor psihice. În Fran­ța, Olanda, SUA, China există deja numeroase centre de recuperare a persoanelor dependente de internet. Această dependență poate afecta întreaga structură psihică a copilului, care devine dezinteresat de realitatea naturală și socială, inactiv și antisocial.

Odată cu trecerea timpului, copilul nu mai comunică cu părinții. Se închide în sine, fiindu-i afectate atât limbajul, cât și capacitatea de exprimare a emoțiilor și sentimentelor.

Relațiile pe care le inițiază în mediul virtual devin mai importante decât cele din realitatea socială și va substitui prietenia reală cu cea virtuală. La școală obține rezultate slabe, având o capacitate de atenție și memorare slabă. Manifestă o motivație din ce în ce mai scăzută pentru actul învățării. În plus, orele îndelungate petrecute la calculator pot provoca tulburări fiziologice: dureri de cap, insomnie, oboseală cronică, tulburări de vedere, iar mai târziu, la vârsta adolescenței, depresie.

Cel mai ușor este să preîntâmpinăm dependența, prin limitarea accesului copilului la internet și prin orientarea sa către programe creative, informative din mediul virtual, ce îl pot ajuta în dezvoltarea unor aptitudini. În același timp este foarte important să îi fie stimulat interesul pentru lumea reală. Plimbările în natură, activită­țile sportive, întâlnirile cu cei de vârsta lui îl vor ajuta să se readapteze la cerințele vieții sociale. Și să nu se uite un aspect esențial: schimbarea vechilor tipare de comportament cere din partea părin­ților implicare, înțe­legere, răbdare și mai ales dragoste.