Ordine sistemică și echilibru interior

Sănătatea la nivel psihic înseamnă că fiecare își cunoaște rolul pe care îl ocupă în sistemul în care se află: copil, fiică, soră, prietenă, colegă. Când devin părintele unui părinte, de exemplu, deja ordinea sistemului este încălcată, prin urmare, se instalează dezechilibrul. Prima dată când mă uit la mine în oglindă observ că sunt femeie, prin urmare, acesta este primul rol pe care îl am în raportarea mea la existență. Ce înseamnă să simt, să acționez, să mă port ca o femeie este o altă discuție.

Apoi, viața mea este marcată de alte roluri, unele pot fi secundare sau principale, într-un anumit moment al vieții. Astfel, pot fi fiică, soră, prietenă, iubită, soție, mamă, psiholog, persoană proactivă social, orice alt rol care la un moment dat în viață îl asum. Dar pentru a fi echilibrată, împlinită, stabilă emoțional este necesar să asum rolurile principale și să mă poziționez sănătos în sistemul meu. Aşadar, a-ți cunoaște rolul în sistemul în care te afli este esențial pentru echilibrul tău personal.

Relațiile reprezintă în continuare unul din domeniile provocatoare ale vieții, prin urmare, a ne educa în privința lor este o muncă continuă, o dinamică ce capătă noi valențe în fiecare zi. Psihoterapeutul Raluca Anton punctează, în cartea „Terapie 1 la 1 cu sinele tău”, că „mult din lumea noastră interioară este despre a înțelege. Despre a uni punctele invizibile din care suntem compuși, despre a ne crea propria matrice a funcționării emoționale, comportamentale, mentale”.

Stadiile unei relații

Într-o împrejurare, m-am gândit că relația de cuplu e ca un organism ce traversează etapele firești de creștere și maturizare, astfel am identificat câteva stadii ale relației: relația copil, relația adolescent și relația matură. În mod ideal, e necesar ca o relație să se dezvolte și să se îndrepte spre maturizare, dar pentru ca aceasta să se întâmple este esenţial ca cei din cadrul relației să fie într-un proces firesc de maturizare. O relație în care nu există dezvoltare este o relație moartă, ca o apă stătută care nu mai poate să hrănească un organism viu și dinamic prin natura lui.

Relația copil este tipul de interacțiune în care nevoile mele sunt cele mai importante, eu sunt centrul universului, nu mă cunosc, iar emoțiile mele sunt în strânsă legătură cu comportamentul celuilalt, proiectez asupra celuilalt nevoile, frustrările, rănile și dorințele mele. Comunicarea este dificilă, pentru că îmi este greu să-mi exprim nevoile sau sentimentele într-un mod asertiv, astfel, sunt fie agresiv, fie pasiv, fie manipulativ.

Relația adolescent este tipul de relație incertă, precum perioada adolescenței, nu știi încotro se va îndrepta adolescentul, poate fi influențat ușor de un anturaj pozitiv sau negativ, e o perioadă de dezvoltare accelerată, de imprevizibilitate și căutări. Sfârșitul acestei perioade marchează fie încheierea relației, fie trecerea înspre o nouă etapă de maturizare.

Relația matură este una în care fiecare se cunoaște pe el, îl susține pe celălalt, îi oferă libertatea de explorare și stabilitate emoțională. Aș spune că responsabilitate și investiție în relație sunt cuvintele-cheie care definesc o relație matură. Comunicarea este prezentă, cu dragoste, empatie, ascultare activă. Maturitatea este despre încredere și putere. Ai încredere în cine ești, te cunoști, dar și putere, pentru că știi că tu ești creatorul propriei tale vieți, prin intențiile tale, dar și prin comportamentele cons­tante.

Educaţie şi autoeducaţie

Am ajuns la concluzia că reușita în relațiile noastre ține de educație și autoeducație. E un proces care nu se oprește vreodată, dacă îți dorești o calitate a vieții crescută. Studii longitudinale arată că cel mai important predictor al fericirii sunt relațiile. Sigur, unii au un talent înnăscut atunci când vine vorba de relații, însă se știe că „munca bate talentul” și orice potențial pe care îl ai necesită investiție și dezvoltare.

Cea mai bună carte pe tema relațiilor inter­umane pe care am citit-o este „Secretele succesului”, scrisă de Dale Carnegie. Nu a fost psiholog, nu a făcut cercetări legate de cele mai eficiente metode de a stabili și menține relații. A fost un autor american (1988 1955), care a descoperit aceste principii prin interacțiunea directă cu oamenii, el fiind om de vânzări. Deși am citit multe cărți din domeniul dezvoltării personale, aceasta mi-a rămas în minte pentru că abundă de exemple personale și diverse împrejurări în care principiile enunțate mai jos și-au dovedit utilitatea în situații-limită.

Ulterior, m-am gândit la cele mai abile persoane din viața mea în relații și mi-am dat seama că ele respectă în proporție de 80% aceste principii. După ce am citit cartea (acum vreo 6 ani), mi-am extras aceste principii pe o foaie pe care o recitesc și mereu îmi amintesc de utilitatea lor. Cât de practice și acurate sunt! Ce simple, dar în același timp atât de complexe! Ceea ce mi-a plăcut în mod special la această carte este faptul că principiile din ea se potrivesc atât în relațiile personale sau relația de cuplu, cât și în relațiile profesionale sau formale.

Redau mai jos titlul capitolelor din carte, care enunță principiile la care fac referinţă: Nu criticați, nu condamnați și nu vă plângeți! Fiți drept și sinceri în aprecieri! Manifestați un interes sincer față de cei din jur! Zâmbiți! Rețineți numele cuiva, este cea mai dulce muzică care îi poate mângâia auzul! Fiți un bun ascultător. Încurajați-i pe ceilalți să vorbească despre ei înșiși! Modelați-vă discursul în conformitate cu interesele interlocutorului dumneavoastră! Faceți în așa fel încât interlocutorul dumneavoastră să se simtă important și fiți sincer în ceea ce spuneți! Singura modalitate de a profita cât mai mult de pe urma unei disensiuni este de a o evita! Respectați părerea interlocutorului dumneavoastră. Nu îi spuneți niciodată că greșește! Dacă greșiți, recu­noaș­teți-o primul și susțineți-vă vina cu convingere! Dacă vreți să câștigați pe cineva, luați-l cu duhul blândeții! Obțineți de la bun început aprobarea interlocutorului dumneavoastră; Lăsați-vă interlocutorul să vorbească nestingherit; Lăsați-l pe celălalt să creadă că face totul din proprie inițiativă! Dați-vă silința să vedeți lucrurile din perspectiva celuilalt! Arătați înțelegere față de ideile și dorințele celuilalt! Faceți apel la sentimentele nobile ale celorlalți! Puneți-vă în scenă ideile! Începeți cu laude și aprecieri sincere conversația! Atrageți atenția asupra greșelilor comise într-un mod indirect! Înainte să-i criticați pe ceilalți, comen­tați-vă propriile greșeli! Pune-ți întrebări în loc să dați ordine directe! Cruțați amorul propriu al celorlalți! Lăudați cea mai neînsemnată îmbu­nătățire și cel mai mic progres! Obligați-i pe ceilalți să respecte standardele unei reputații nepătate! Folosiți încurajările. Dați impresia că orice greșeală poate fi îndreptată! Asigurați-vă întotdeauna că interlocutorul dumneavoastră e fericit să facă ceea ce-i pro­puneți!

Îmbunătățirea și dezvoltarea relațiilor reprezintă o călătorie pe viață. Legat de principiile enunțate mai sus, există un adevăr de necontestat: practica te face în fiecare zi mai bun.