După o tradiţie statornicită cu mai bine de 25 de ani în urmă la Londra, ortodocşi de toate naţiile se adună pentru a se ruga împreună, chiar în duminica ce prăznuieşte biruinţa Ortodoxiei asupra iconoclasmului. Anul acesta evenimentul a fost găzduit de Biserica Antiohiană, Vecernia fiind oficiată de un sobor de opt ierarhi şi nenumaraţi preoţi. Aşa se face că în Duminica Ortodoxiei s-au rugat împreună greci, ruşi, sârbi, antiohieni, români, bulgari, ucraineni, georgieni, englezi şi, nu în cele din urmă, japonezi şi chinezi convertiţi. Vecernia a fost oficiată în toate limbile, la fel ca şi răspunsurile de la strană. „Cred că nu ar fi putut exista o zi mai potrivită pentru a ne ruga împreună decât Duminica Ortodoxiei. După 1.000 de ani, nu mai luptăm cu iconoclasmul, însă ne putem întâlni ca în acele vremuri pentru a lăuda numele Domnului, fiecare naţiune şi Biserică cu particularităţile ei“, ne-a declarat părintele Samira, gazda evenimentului, care ne-a suprins cu dulcele său glas românesc. Căsătorit cu o româncă pe vremea în care era student al Facultăţii de Teologie din Bucureşti, părintele şi-a însuşit româna ca o a doua limba.
Ortodoxia în Anglia
Tot de la el am aflat că doar patru dintre Bisericile autocefale găzduiesc Vecernia panortodoxă, acestea fiind cea a Greciei, a Rusiei, a Serbiei şi, nu în cele din urmă, cea a Antiohiei. „Aceste Biserici au, deocamdată, aşezarea economică de a se pune la dispoziţia celorlalţi. Aceasta nu înseamnă că sunt mai importante. Este ştiut că grecii dăinuiesc de ceva vreme în această ţară şi au deja suficiente case de cult. Ruşii au venit, şi ei, aici după 1918 în număr foarte mare, născând chiar o mişcare intelectuală şi religioasă care a dus la răspândirea Ortodoxiei în rândul britanicilor. O mişcare similară s-a înregistrat şi cadrul Bisericii Serbiei, ai cărei intelectuali şi oameni cu o mare credinţă au alcătuit, după al Doilea Război Mondial o puternică comunitate aici, la Londra. Noi, antiohienii, ne-am stabilit aici, pe tărâm britanic, tot aşa, în urma unor contexte politice şi economice, şi astăzi avem 20 de parohii pe tot cuprinsul Marii Britanii. Iată că reprezentanţii acestor Biserici au considerat că depozitul credinţei şi conştiinţa de a fi împreună nu puteau fi împlinite mai bine decât printr-o împreună-rugăciune. Şi, deşi în Anglia Ortodoxia este reprezentată de mai multe Biserici naţionale, faptul că ne-am unit cu toţii vocile într-o singură rugăciune, că ne-am exprimat unitatea în credinţă, poate însemna şi o pregătire pentru naşterea unei Bi-serici naţionale ortodoxe în Marea Britanie“, a adăugat părintele Samira, în cea mai curată limbă română.
Ortodoxia română bate într-o inimă antiohiană
După săvârşirea slujbei, toţi credincioşii au fost invitaţi la o „agapă internaţională“, acolo unde românii au fost luaţi prin suprindere de poveţele pline de înţeles duhovnicesc ale părintelui Samira. „După Antiohia, inima mea bate româneşte. Nu o să uităm niciodată cât de mult au sprijinit voievozii români, ca Matei Basarab ori Sfântul Constantin Brâncoveanu, Biserica Antiohiei în vremuri în care ne aflam sub ocupaţie turcă. Cu darurile lor către Imperiul Otoman au reuşit păstrarea scaunului patriarhal în Antiohia. Şi, pe lângă acest fapt, mai sunt nenumărate acte de credinţă care ne înfrăţesc, fraţii mei români“, a spus, din tot sufletul, părintele. Din poveste în poveste şi din amintire în amintire, despre un mare duhovnic sau altul, părintele a dat tonul troparului Sfintei Cruci şi apoi condacului Maicii Domnului, pe care l-au cântat cu toţii într-un singur glas, făcând să răsune sala. Mitropolitul Ioan al Antiohiei a mulţumit grupului pentru frumoasa cântare şi i-a invitat pe români la Biserica „Sfântul Gheorghe“, pentru a cânta, alături de părintele Samira, condacul Maicii Domnului în limba arabă.
