Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Patristica Mlădița care rămâne în Hristos

Mlădița care rămâne în Hristos

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Patristica
Data: 27 Feb 2026

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 626-627

„Spuneau ucenicii bătrânului că, pentru bunătatea și evlavia lui, (protosinghelul Mihail Bădilă) dobândise de la Dumnezeu darul rugăciunii și al înțelepciunii duhov­ni­cești. Pentru aceea ajunsese duhovnic renumit și mulți călugări, sihaștri și mireni îl căutau și își deschideau inima sub epitrahilul lui.

Într-o noapte de iarnă, după Utrenie, starețul a plecat de la schit peste munte, la Mănăstirea Sinaia. Pe cale i-au ieșit câțiva lupi înainte. Bătrânul însă nu s-a înfricoșat, ci, făcându-și semnul crucii, a zis:

- Doamne, facă-se voia Ta!

Apoi, întorcându-se către lupi, a adăugat:

- Dacă aveți poruncă de la Dumnezeu să mă mâncați, iată-mă, sunt înaintea voastră. Iar dacă nu aveți poruncă să mă mâncați, atunci duceți-vă în drumul vostru.

În clipa aceea, lupii și-au plecat capetele în jos și au dispărut în pădure.

În altă iarnă, mergând spre Sinaia, pe vârful muntelui l-a cuprins o furtună cu viscol cumplit. Atunci Părintele Mihail, știind că numai Dumnezeu îl poate scăpa de la moarte, a căzut în genunchi și, înălțându-și mâinile spre cer, s-a rugat cu lacrimi, zicând:

- Doamne, facă-se voia Ta!

În ceasul acela s-a izbăvit de moarte în chip minunat, căci s-a aflat mergând pe șoseaua ce duce spre orașul Bușteni. Deci, dând slavă lui Dumnezeu, a doua zi s-a întors cu pace la schit.

(...) În primăvara anului 1950, noaptea, pe când Părintele Mihail se ruga în chilie, deodată s-a prăbușit un bolovan mare de stâncă peste chilia lui. Dar, la porunca lui Dumnezeu, bolovanul s-a oprit în pod, deasupra capului său. Astfel, bunul nevoitor a fost izbăvit și de data aceasta de cursele vrăjmașului.

Spre sfârșitul anului 1957, sta­rețul Mihail a zis către ucenicul său:

- Părinte Pimen, cât mai este până la Sfântul Mucenic Ignatie?

- Mai sunt trei săptămâni.

- Să știi că în ziua Sfântului Ignatie mă duc din viața aceasta!

În seara aceea, bătrânul stătea pe marginea patului și citea din Sfân­ta Scriptură. Apoi a zis ucenicului:

- Du-te la chilie și te odihnește, că ești obosit.

După un ceas, ucenicul l-a găsit adormit în Domnul, cu Biblia pe brațe.

Așa s-a săvârșit Cuviosul stareț Mihail!”

(Cuvinte ale sfinţilor români, pr. Narcis Stupcanu)