Locul unde istoria stă să vină

Călătorind prin ținuturile Comanei giurgiuvene, vizitând frumoasa și fortificata Mănăstire Comana sau mergând pe urmele lui Vlad Țepeș și ale lui Mihai Viteazul, merită să ajungi și la Mănăstirea Delta Neajlovului, aflată la o azvârlitură de băț de minunăția care-i dă numele. De la distanță vei vedea construcții impunătoare, dar apropiindu-te, pe un drum modest peste câmp, vei constata că sunt abandonate deocamdată. Aici, istoria stă să vină.

Trecem de-a lungul clădirilor încremenite „la gri” și știu că sunt de mult în faza asta, căci am mai fost aici în urmă cu un deceniu și erau la fel. Ajungem la bisericuța de lemn, al cărei gard înconjoară și chiliile, și câteva acareturi. Locul este extraordinar de frumos, așa, „în mijlocul nimicului”, cum spun englezii, în fapt un teritoriu de pace și seninătate. Cerul și pământul, albastru și verde. Și liniștea atotstăpânitoare. Iar bisericuța de lemn e o bijuterie, doar că, privind spre ea, vezi în spatele ei, la oarece depărtare, construc­țiile fantomatice a ceea ce trebuie să fie Mănăstirea Delta Neajlovului.

Ne întâmpină, jovial și cu căldură, părintele ieromonah Gamaliel. Știm că a fost ucenicul părintelui arhimandrit Irineu, azi plecat la Domnul, care, la sfârșitul mileniului trecut, fiind pe atunci stareț al Mănăstirii Comana, a făcut o plimbare pe malul Neajlovului, prin zona unde acesta face niște meandre, creând a doua Deltă din țară, cu o varietate biologică aproape la fel de mare precum a mult mai cunoscutei sale surate. A descoperit aici atâta liniște și condiții pentru reculegere, încât s-a gândit că ar merita ridicată o mănăstire și poate mai mult decât atât. În august 2000 a fost pusă piatra de temelie de către Prea­sfințitul Teodosie Snagoveanul, la acea vreme Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, astăzi Arhiepiscop al Tomisului.

La cererea sa, părintele Irineu s-a pensionat la 1 noiembrie 2003 și a predat stăreția Mănăstirii Comana pentru a-și dedica tot timpul și toată puterea sa de muncă noului lăcaș de cult. La 2 mai 2004, în prezența vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist, a Prea­sfințitului Varsanufie, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, și a părintelui Constantin Buga, protopop de Giurgiu, a avut loc târnosirea bisericii de lemn, în stil maramureșean, cu hramul „Înălțarea Domnului“. Cu acel prilej, schitul a fost ridicat la rang de mănăstire. Părintele Irineu avea planuri mari! Delta Neajlovului urma să devină o adevărată cetate monahală, cu o biserică tip catedrală în partea centrală a curții, încadrată, într-un dreptunghi de 160x50 m, de 36 de chilii și un azil cu peste 50 de încăperi unde să fie adăpostiți bătrânii care necesită protecție și îngrijire medicală, plus o bibliotecă și o sală de mese.

Dacă privești imaginile aeriene, nu departe se află un aeroport, ansamblul este impresionant și teribil de frumos. Distanța estompează detaliile, exact încremenirea în proiect, și oferă imaginea mănăstirii așa cum încă se speră să fie. Ce s-a-ntâmplat este ușor de înțeles: n-au ajuns banii pentru finalizare. Din nefericire, dar și previzibil, clădirile rămase în stadiul de șantier au început să se degradeze. Putem însă, cu toții, să le salvăm și să oferim împreună călugărenilor lui Mihai Viteazul oaza de spiritualitate, liniște și îngrijire pe care o merită, contribuind prin donații, fiecare după puteri, pe numele Mănăstirea Delta Neajlovului, comuna Comana, județul Giurgiu, Cod IBAN: RO81RNCB0145037293120001, BCR, sucursala Giurgiu, Cod fiscal: 16139499.

La Mănăstirea Delta Neajlovului, în afară de părintele ieromonah Gamaliel, sunt doar doi monahi. Părintele stareț ne spune cu un oftat cât de mult s-ar bucura dacă dintre absolvenții de Teologie s-ar îndrepta câțiva încoace, locuri sunt și acum. Câțiva mireni trec să dea o mână de ajutor, iar la slujbe vin foarte puțini oameni din Călugăreni. Întâmplarea a făcut ca, la venirea noastră, să vedem plecând un autocar cu pelerini și părintele stareț ne-a explicat că o parte dintre cei care ajung la Mănăstirea Comana trec și pe aici.

Am plecat, prin acel peisaj mirific, trecând încă o dată, cu o strângere de inimă, pe lângă ansamblul neterminat. Poate că nu va rămâne așa!