Florile de soc, un medicament pentru sezonul rece

Florile de soc reprezintă unul dintre cele mai bune remedii indicate în fecţiunile căilor respiratorii, fiind eficiente în gripă, guturai, răceală, răguşeală, tuse, crize severe de astm bronşic, bronşită, tuberculoză, febre eruptive (rujeolă, scarlatină), infecţii pulmonare.

Numeroase proprietăţi terapeutice ale florilor de soc influenţează favorabil metabolismul general uman, fiind un remediu excelent în infecţiile căilor respiratorii ce survin adesea în perioada rece a anului:

- efecte diuretice şi depurative;

- efecte puternic sudorifice şi diaforetice;

- efecte emoliente, laxative, purgative şi antiinflamatoare;

- efecte antiseptice şi cicatrizante;

- efecte galactogoge, antinevralgice şi antialergice.

În uz intern, florile de soc au efecte remarcabile într-un mare număr de boli umane:

- eliminarea toxinelor din organism, atât prin urină, cât şi prin transpiraţie, mărind activitatea secretorie a glandelor sudorifice şi intervenind direct în hidropizie;

- vindecarea unor afecţiuni renale, vezicale şi genitale, acţionând asupra epiteliului renal, cu stimularea activităţii rinichilor, dizolvarea nisipului şi a calculilor renali şi mărirea cantităţii de urină eliminată în timpul zilei. Astfel, intervine în nefrita cronică cu edeme, colică renală, cistite.

Ceaiul din flori este eficient în crize de dispnee şi tuse, însoţite de cianozări, care trezesc bolnavul din somn, înainte de miezul nopţii, cu transpiraţie abundentă la trezire, agitaţie, anxietate şi extremităţi reci şi cianozate.

- calmarea durerilor reumatice, artroze, artrite, sciatică, nevralgii, gută.

În uz extern, ceaiul de soc se foloseşte în furuncule, abcese, eczeme, degerături, arsuri, umflături, urticarie şi pentru comprese în conjunctivită, blefarită, eczeme ale pleoapelor şi orgelet, având rol de a reduce inflamaţiile şi de a fluidifica infecţiile.

Forme de administrare în uz intern şi extern

- infuzie din două linguriţe flori uscate la 250 ml apă clocotită; se infuzează acoperit 10 minute, se îndulceşte după gust şi se beau două-trei ceaiuri călduţe pe zi, ultima cană înainte de culcare. Eficienţa creşte prin adaosul unei linguriţe de bitter suedez sau sirop de mentă;

- infuzie din amestec cu flori, frunze şi scoarţă de soc, în părţi egale, eficientă ca depurativ pentru curăţirea sângelui;

- infuzie din amestec cu flori de soc şi flori de tei, în părţi egale, folosită în afecţiuni ale căilor respiratorii, răceli şi bronşite;

- tinctura preparată sub formă de macerat, timp de 14 zile, în alcool 400 , din care se ia câte o lingură dimineaţa pe stomacul gol şi seara în 100 ml apă;

- infuzie cu concentraţie dublă (3-6 linguriţe la 250 ml apă clocotită) folosită sub formă de comprese, cataplasme şi băi fierbinţi în reumatism abarticular, dureri articulare, nevralgii, contuzii, afecţiuni oculare şi afecţiuni tegumentare (furuncule, abcese, erizipel). Nu se utilizează florile proaspete, aplicate pe piele sau pe mucoase, întrucât produc eriteme - roşeaţă sau opăreală;

- cataplasme din flori fierte în lapte dulce contra amigdalelor şi adenitelor;

- siropul Sambucovit, preparat cu o concentraţie mare din flori de soc şi fructe de măceş, are însuşiri şampanizante şi puternic vitaminizante.

- pernuţe pline cu flori de soc încălzite uşor şi legate peste zonele cu erizipel.