Lepra rămâne un flagel peren cu cele peste 200.000 de cazuri nou descoperite în lume în fiecare an, precum şi prin consecinţele sale teribile care, potrivit experţilor, ar putea fi prevenite prin screening şi tratament precoce, notează AFP, citată de Agerpres. "Situaţia este fără speranţă şi nu se întrevede finalul", a spus profesorul Vincent Jarlier, specialist francez în domeniul acestei boli infecţioase, cu câteva zile înainte de cea de a 62-a Zi Mondială a Leprei, ce va fi marcată la sfârşitul acestei săptămâni.

"Aceasta este în primul rând o boală a sărăciei", a atras atenţia la rândul său medicul Roch Christian Johnson din Benin, reamintind că lepra continuă să lovească în acele ţări unde sistemele de sănătate sunt "slabe" şi că maladia afectează un mare număr de adulţi tineri care vor rămâne cu sechele pe viaţă.

Potrivit datelor furnizate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), numărul de noi cazuri descoperite a fost sub 300.000 în 2005 şi de atunci s-a stabilizat între 200.000 şi 300.000 pe an, ajungând la 215.000 în 2013, dintre care 10% sunt copii.

Cauzată de o mycobacterie care se transmite prin tractul respirator, lepra este o boală infecţioasă stigmatizantă, cunoscută încă din Antichitate, dar care a dispărut spontan din ţările occidentale paralel cu creşterea nivelului de trai şi a nivelului de igienă, scrie AFP.

Ea atacă la început pielea şi în cele din urmă nervii, dacă este lăsată netratată, putând provoca paralizie şi mutilarea membrelor, precum şi lezarea ochilor până la orbire.

Evoluţia extrem de lentă, cu o perioadă de incubare de un deceniu şi uneori mai mult, face din lepră o maladie dificil de controlat în douăzeci de ţări sărace din zone cum sunt Asia de Sud şi Africa, unde ea există în stadiu endemic.

Potrivit OMS, India este ţara cea mai afectată (peste 127.000 de noi cazuri descoperite în 2013), urmată de Brazilia (31.000 de cazuri), Indonezia (17.000 de cazuri) şi două ţări din Africa - Etiopia şi Republica Democratică Congo (între 3.500 şi, respectiv, 4.500 de cazuri noi).

Datorită chimioterapiei dezvoltate în anii '80 şi cu tratamente care combină trei antibiotice, oferite gratuit de către OMS din anul 1995 pentru ţările sărace, între 15 şi 16 milioane de persoane au fost vindecate de-a lungul anilor, 20% până la 30% rămânând cu infirmităţi definitive.