Versuri pentru Pruncul Sfânt

Sub raza stelei
Ignatie Grecu

Sub raza stelei cea din Betleem
Cu dragoste şi evlavie vă chem,
Precum odinioară un înger de văpaie
Pe cei trei magi, când li s-a arătat pe cer
Şi i-a îndemnat în grabă să purceadă
Cu daruri scumpe la Ierusalim.
Să-ntâmpine acolo pe Cel curând născut,
De veacuri proorocit şi aşteptat,
Pe Domnul, nevinovat copil, în scutece înfăşat,
Atât de simplu şi smerit, în iesle culcat.
Şi noi ca magii să aducem Lui
Ce-avem mai scump şi sfânt şi drag:
În loc de aur evlavie adâncă,
În loc de smirnă credinţa dreaptă
Şi dragoste curată în loc de boabe de tămâie,
Ca unui Dumnezeu prea milostiv, dar drept şi sfânt.

Din Tată în Fiu
Gheorghe Simon

Din Tată în Fiu
Părinte ceresc
sufletul viu
e luare aminte
Verb în lucrare
cum ai clipi
cât ai clipi
şi moartea va conteni.

Şi numele ca un vlăstar de vie
prin Fiu se va înnoi
ca o adiere la Înviere
precum tâmpla de dor
în pridvor
în numele Tatălui
şi al Fiului Risipitor.

În aşteptare cuminte
Duhul tău
Părinte ceresc
îl rostesc uşor
cum curgător
ar fi să te auzi pe tine firesc
rezonând în văzduh
de prea plin părintesc.
Şi-i cale de-o clipă
cât urma de zbor în aripă
şi-i cale necercetată
cât prinos de iubire
e între Fiu şi Tată.

Facă-se voia Ta
Părinte ceresc
şi pe mine mă eliberează
de prea greul pământesc
şi mă dezleagă
de lumea întreagă
ca întreg sufletul meu
să fie spre mântuirea
neamului meu.

Şi în răstimp de duh întrupat
cum Verb eşti Tu
Doamne
Duh în lucrare
Fiul meu îşi cere iertare
de la firul de iarbă
auzindu-l cum creşte
de la sufletul viu
văzându-l cum se arată
doar în copilăria neîntinată.
Prin via de-o vecie în agonie
lăcrimând părinteşte
în sălaşul tăcerii
nu conteneşte
făcând să vibreze
din ceruri până în Hobiţa
ca o lamură crescută în tăcere
fiindu-ne viţa.

Nașterea Ta, Hristoase
Tiberiu N. Olariu

Din câte stele-au răsărit, de când se știe luna,
Doar una lumii a vestit că s-a născut cununa.
Aflat-au mările de jos și munții-nalți cu creste
Că s-a născut Iisus Hristos, la Betleem în iesle.

Din depărtări vin magi călări,
Călăuziți de steaua Ta, Hristoase,
Grăbiți mai vin Gașpar, ­și Melkior,
Și Balthasar, plini de prinoase.
Aur, tămâie, smirnă, smerită ­închinare
Voit-au să-Ți închine cei trei din depărtare,
Cu gândul lor curat și plini de bucurie
Cântau cei trei persani a Ta ­doxologie.

Iar îngeri și păstori, ca într-o simfonie,
Slăveau pe Domnul slavei, ­cântând doxologie.
Nașterea Ta, Hristoase, e semnul biruinței
Ce ne-a sădit în suflet lumina cunoștinței.

Noaptea Lui
Ioan Sandu

Aur cunosc cu mătasea privirii,
Și știi cât de dulce e ochiului?
E gând luminat și podoaba simțirii,
Cu fruptul și farmecul focului.

O Maică curată zâmbește spre mine
Și parcă mă mângâie-n șoaptă,
Și ieslea de noapte cu fân și suspine
Deschide și-arată ce poartă:

Un prunc lămurit și tot numai aur!
E ceea ce-mi mângâie ochiul,
Și numai în Dânsul lumina mi-o caut,
Și-n El îmi sunt viața și focul.

Aud ca din spate un cântec înalt,
Iar cerul se frânge și lasă
Să cadă lumina pe creștetul Lui
Umbrindu-L cu flori de mireasmă.

Mai sus e un sus ce nu-l pot atinge.
Pricina sunt îngeri de slavă,
Ce mult, de lumină ce n-are-a se stinge,
L-au preaîncuiat cu-a lor strajă.

Dar știu că de-acolo e-un gând scoborât
În pieptul cu inima-n sine.
Și-mi zice că noaptea nu ține atât
Cât văd. Ci de mult, din vechime.

Lerui-Ler
Claudius-Ioan Cheleșanu

De mult plecat-au triști cocorii
Și este iar vremea ninsorii.
Flori dalbe firav ne cuprind
În noaptea sfântă de colind.

Reazem iar Lerui-i Ler
Cu heruvimi ce cântă-n cer.
În Betleem, divin profet,
Renaște-ntregul Nazaret.

La fel ca ieri îi văd trecând,
Cu clinchet, zurgălăi sunând,
„Ne dați ori nu ne dați”, o spun
Copiii-n noaptea de Ajun.

Icoane sfinte sunt și-acum
Dragi troițe-n margini de drum
Pe care vântul suveran
Le troienește an de an.

Doar fulgii mari vin,
mă-mpresoară
Din clipele de-odinioară,
Iar la fereastră încă sper
S-aud același Lerui-Ler!