În linii generale, se poate spune că raportarea postmodernă la animale și păsări operează în trei registre principale: atașament excesiv față de animalele de companie - câini și pisici în general; neutralitate afectivă față de animalele domestice de producție; protejarea instinctivă a vieții față de animalele sălbatice. Omul, în timp ce se erijează într-un mare iubitor de animale, pe unele le adoră, pe altele le folosește ca hrană, iar pe altele le vânează din plăcere și distracție. Așadar, pentru conștiința postmodernă este vorba despre animalele de companie și de restul..., cu o raportare, pe alocuri, duplicitară.