La împlinirea unui an de la trecerea în veșnicie a arhidiaconului Lavrentie Țurcanu de la Mănăstirea Neamț, îl pomenim cu sufletul plin de evlavie și recunoștință pentru viața și învățăturile sale. părintele Lavrentie a fost un om al rugăciunii neîncetate, al jertfei și al iubirii necondiționate pentru Dumnezeu și aproapele său. Trăind o viață de monah consacrată lui Hristos, el a fost un stâlp de smerenie, înțelepciune și binecuvântare pentru toți cei care l‑au cunoscut.
În general, îi numim pe monahi „purtători de cruce”, căci, de-a lungul întregii călătorii pământești, toate faptele, gândurile ori frământările lor se arată cadențate de semnul Crucii; monahul ajunge
Sunt oameni și monahi în această lume plină de ispite, încercări și primejdii pe care îi punem în tolba inimii, păstrându‑le vie amintirea până la buza mormântului, iar de acolo în veșnicia iubirii lui
Sâmbătă, 6 aprilie, părinții Mănăstirii Neamț, precum și cei care l-au cunoscut pe arhidiaconul Lavrentie Țurcanu și-au luat rămas-bun de la cel care timp de aproape 30 de ani a slujit la Altarul bisericii ctitorite de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare. Slujba Înmormântării a fost oficiată de un impresionant sobor de preoți și diaconi, sub protia Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.
Îl consider vrednic de pomenire pe fratele, prietenul și colegul meu arhidiaconul Lavrentie Țurcanu, pe care l‑am întâlnit prima dată în anul 1993. Pe atunci, amândoi eram frați în mănăstire: el la Neamț ș
Din generația anilor ’90, arhidiaconul Lavrentie Țurcanu este exponent al monahilor Mănăstirii Neamț și al luptei pentru dobândirea Împărăției cerurilor. Strădaniile monahilor din vremea noastră
Miercuri, 3 aprilie, în jurul orei 16:00, după o grea suferință provocată de cancer, arhidiaconul Lavrentie Țurcanu a plecat la cele veșnice, la vârsta de 48 de ani. Clericul a petrecut în ascultare și
