Părintele Lavrentie Țurcanu a fost înmormântat

Sâmbătă, 6 aprilie, părinții Mănăstirii Neamț, precum și cei care l-au cunoscut pe arhidiaconul Lavrentie Țurcanu și-au luat rămas-bun de la cel care timp de aproape 30 de ani a slujit la Altarul bisericii ctitorite de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare. Slujba Înmormântării a fost oficiată de un impresionant sobor de preoți și diaconi, sub protia Înaltprea­sfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

Numeroși cunoscuți, părinți, monahi și rude l-au condus sâmbătă dimineață pe ultimul drum pe arhidiaconul Lavrentie Țurcanu.

La finalul slujbei de înmormântare, Părintele Mitropolit a transmis către întristata adunare, precum și către obștea îndoliată un cuvânt de mângâiere: „Călugărul își aduce în inima lui mângâierea cea duhovnicească prin dumnezeiescul dor. Trăiește, cum se cuvine a trăi orice creștin taina Împărăției cerurilor încă din această viață. Părintele Lavrentie a slujit de multe ori Sfânta Liturghie. Alegând a­ceastă viață de călugăr, a avut dumnezeiescul dor, căci dacă nu-l ai, pleci din mănăstire. A plecat la Cer poate mai devreme, după cum logica noastră omenească rânduiește, înaintea părinților înțeleg bine, îna­intea multor călugări chiar din mănăstire, care au o viață mai înaintată, cine știe dacă nu cumva dumnezeiescul dor l-a făcut să se grăbească spre ținta dorului pe care orice creștin, dar în mod special creștinul din mănăstire îl are. Poate Dumnezeu l-a chemat mai înainte de vreme ca să se bucure de Îm­pă­ră­ția cerurilor, să scape de valea plân­gerii acestei lumi, de aceea ne în­tristăm, că suntem oameni. În același timp, ne bucurăm pentru faptul că sufletul robului lui Dumnezeu Lavrentie se odihnește în mâna lui Dumnezeu, căci avem această încredințare că Dumnezeu i-a înțeles dorul de a se face călugăr, a înțeles și a pus la inima sa vie­țuirea părintelui de viață monahală. Dumnezeu i-a primit și jertfa suferinței, prin care tot El l-a cu­ră­țat și de zgura omenească, pă­mân­teană, iar acum se bucură în slava Împărăției cerurilor, întâlnindu-se cu călugării pe care i-a condus timp de atâția ani aici, pe calea veșniciei, se bucură împreună cu ceata călugărilor dintotdeauna, cu ceata bineplăcuților lui Dumnezeu”.

De asemenea, părintele stareț Benedict Sauciuc a descris în cuvinte dragostea și bucuria pe care le avea clericul care a slujit obștea Neamțului timp de câteva decenii: „Părintele arhidiacon Lavrentie, încă de tânăr, la vârsta de 16 ani, a venit la Mănăstirea Neamț, în anul 1992, și făcând ascultare, iată acum a plecat către Domnul la vârsta de numai 48 de ani. A făcut ascultare în mănăstire în timpul preacuviosului părinte stareț Irineu și apoi în timpul cât sunt eu aici stareț, și cu toții, fiii tineri, am dorit să facem lucruri frumoase, iar cu ajutorul lui Dumnezeu am făcut aici, și el a fost unul dintre promotorii acestor lucrări în mănăstire. Ori de câte ori era solicitat, mergea și cu mașina, făcea și celelalte ascultări care au fost rânduite în mănăstire. Părintele a slujit frumos atât în mănăstirea noastră, cât și la celelalte mănăstiri unde era invitat, și a fost cunoscut de atât de mulți oameni, călugări și maici, încât am rămas impresionat pentru faptul că ieri, alaltăieri și astăzi, în număr foarte mare, au venit ca să-și ia rămas-bun”.

După ce credincioșii prezenți și-au luat rămas-bun, alaiul s-a îndreptat spre cimitirul așezămân­tului monahal.

Ostenitor, rugător și ascultător de 32 de ani la Mănăstirea Neamț

Părintele Lavrentie s-a născut în data de 19 ianuarie 1976, în comuna Vinderei din județul Vaslui, din părinții Ioan și Elena, primind la botez numele Lucian. A absolvit Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț și a urmat cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă din Constanța. În data de 17 august 1992 a intrat în mănăstire, iar de sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, la 30 noiembrie 1995, a fost tuns în monahism. Slujba a fost oficiată atunci de părintele arhimandrit Irineu Cheorbeja, starețul așezământului monahal de la Neamț, naș de călugărie fiind părintele protosinghel Melchisedec Romcea.

În data de 23 mai 1996, monahul a primit hirotonia întru diacon de la Preasfințitul Părinte Ioachim, Episcopul Hușilor, iar în data de 13 august 2017, cu prilejul sfințirii bisericii Schitului Icoana Veche, părintele Lavrentie este hirotesit întru arhidiacon de către Înalt­prea­sfințitul Părinte Mitropolit Teofan.

De-a lungul timpului, clericul a îndeplinit mai multe ascultări: a fost paracliser, econom și șofer al așezământului monahal.