O veche prejudecată ne face să asociem spontan eroismul cu masculinitatea. Fenomenul rezistenței anticomuniste a contrazis din plin această tristă, nedreaptă prejudecată. Mame, iubite, soții au luat calea munților, au înfruntat cu arma în mână nedreptățile, atrocitățile orânduirii comuniste, luptând pentru sfânta libertate. Și-au urmat bravii bărbați în calvarul torturilor, în temnițele de gheață, nu de puține ori în cumplita moarte. Au îndurat foamea corozivă, gerul năprasnic, starea permanentă de ființe hăituite de Securitate. Cu fruntea sus. Cu ochii îndreptați spre cer. Astăzi ne vom aminti de Elisabeta Rizea. Provenea din familia țărănistului Gheorghe Șuța (ucis de comuniști), fiind nepoata sa. În anii 1952 și 1961 a îndurat arest și nesfârșite torturi din partea comuniștilor, Elisabeta ajutând, alături de soțul său, Gheorghe Rizea, grupul de rezistență armată Arsenescu-Arnăuțoiu, care activa în Carpații Făgărașului.
x
