În ultimii ani, voci realiste din spațiul Bisericii au anticipat anumite schimbări și direcții în educație, unele crize în viața de familie, toate într-o căutare de răspunsuri la întrebarea: Care este drumul cel bun sau ce ar trebui să facem pentru a descoperi măsura cea adevărată în fața atâtor provocări? Unora li se păreau judecăți hazardate, dar timpul - vai! - a arătat că nu s-au înșelat. S-a ajuns astăzi ca schimbările să nu se producă repede, ci foarte repede. Aproape că nu mai e vreme de reflecție, de puțină așezare, pentru că valuri noi, nebănuite, izbesc cu putere. S-a creat o întreagă literatură de parenting, ba chiar a apărut și o alta antiparenting.
I Timotei 3, 13-16; 4, 1-5
Fiule Timotei, cei ce slujesc bine, rang bun dobândesc şi mult curaj în credinţa cea întru Hristos Iisus. Îţi scriu aceasta nădăjduind că voi veni la tine fără întârziere; ca să ştii, dacă zăbovesc, cum trebuie să vă purtaţi în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului Celui viu, stâlp şi temelie a adevărului. Şi, cu adevărat, mare este taina dreptei credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălţat întru slavă. Dar Duhul grăieşte lămurit că, în vremurile cele de apoi, unii se vor depărta de la credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor, prin făţărnicia unor mincinoşi, care sunt înfieraţi în cugetul lor. Aceştia opresc de la căsătorie şi de la unele bucate, pe care Dumnezeu le-a făcut, spre gustare cu mulţumire, pentru cei credincioşi şi pentru cei ce au cunoscut adevărul, pentru că orice făptură a lui Dumnezeu este bună şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţumire; fiindcă se sfinţeşte prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune.







