În ultimii ani, voci realiste din spațiul Bisericii au anticipat anumite schimbări și direcții în educație, unele crize în viața de familie, toate într-o căutare de răspunsuri la întrebarea: Care este drumul cel bun sau ce ar trebui să facem pentru a descoperi măsura cea adevărată în fața atâtor provocări? Unora li se păreau judecăți hazardate, dar timpul - vai! - a arătat că nu s-au înșelat. S-a ajuns astăzi ca schimbările să nu se producă repede, ci foarte repede. Aproape că nu mai e vreme de reflecție, de puțină așezare, pentru că valuri noi, nebănuite, izbesc cu putere. S-a creat o întreagă literatură de parenting, ba chiar a apărut și o alta antiparenting.
II Timotei 4, 5-8
Fiule Timotei, fii treaz în toate, suferă răul, fă lucru de evanghelist, slujba ta fă-o deplin! Că eu de-acum mă jertfesc și vremea despărțirii mele s-a apropiat. Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârșit, credința am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptății, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, și nu numai mie, ci și tuturor celor ce au iubit arătarea Lui.







