Ascultăm de porunca lui Hristos?

Şi trecând Iisus cu corabia iarăşi de partea cealaltă, s-a adunat la El mulţime multă şi era lângă mare. Şi a venit unul din mai-marii sinagogilor, anume Iair, şi văzându-L pe Iisus, a căzut la picioarele Lui, [i L-a rugat mult, zicând: Fiica mea este pe moarte, ci, venind, pune mâinile tale peste ea, ca să scape şi să trăiască. Şi a mers cu el. Şi mulţime multă îl urma pe Iisus Şi Îl îmbulzea. Încă vorbind El, au venit unii de la mai-marele sinagogii, zicând: Fiica ta a murit. De ce mai superi pe Învăţătorul? Dar Iisus, auzind cuvântul ce s-a grăit, a zis mai-marelui sinagogii: Nu te teme. Crede numai. Şi n-a lăsat pe nimeni să meargă cu El, decât numai pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui Iacov. Şi au venit la casa mai-marelui sinagogii şi a văzut tulburare şi pe cei ce plângeau şi se tânguiau mult. Şi intrând, le-a zis: De vă tulburaţi şi plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme. Şi-L luau în râs. Iar El, scoţându-i pe toţi afară, a luat cu Sine pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei ce îl însoţeau şi a intrat unde era copila. Şi apucând pe copilă de mână, i-a grăit: Talita kumi, care se tâlcuieşte: Fiică, ţie zic, scoală-te! Şi îndată s-a sculat copila şi umbla, căci era de doisprezece ani. Şi s-au mirat îndată cu uimire mare. Dar El le-a poruncit, cu stăruinţă, ca nimeni să nu afle de aceasta. Şi le-a zis să-i dea copilei să mănânce. Şi a ieşit de acolo şi a venit în patria Sa, iar ucenicii Lui au mers după El. Marcu 5, 22-24; 35-43 și 6, 1

***

Dacă în capitolul 4 al Evangheliei după Marcu Domnul Iisus Hristos a vorbit mulţimilor în parabole, capitolul 5 este dedicat vindecărilor. Aici ni se mărturiseşte despre vindecarea demonizatului din ţinutul Gadara, vindecarea femeii care avea scurgere de sânge de 12 ani şi spre final găsim învierea fiicei lui Iair. Domnul Hristos a înviat pe fiica lui Iair, pe fiul văduvei din Nain şi pe Lazăr. Când a înviat pe fiica lui Iair, Mântuitorul a arătat că moartea este doar un somn. Deşi moartea copilei era evidentă pentru mulţi, Hristos Domnul le-a oferit o altă perspectivă asupra lucrurilor. După învierea copilei, toţi au fost cuprinşi de mare uimire. Este firesc să fie aşa! Într-un fel, mulţi dintre noi ne asemănăm cu această copilă, pentru că devenim asemenea morţilor prin păcatele pe care le săvârşim. Şi atunci Hristos te prinde de mână şi îţi zice: ție îţi poruncesc, scoală-te! El ne ridică din deznădejde şi din starea de păcătoşenie. Ascultăm de porunca Sa?