Asumarea Crucii este un reflex al maturităţii spirituale

Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine. Cine ţine la sufletul lui îl va pierde, iar cine-şi pierde sufletul lui pentru Mine îl va găsi. Cine vă primeşte pe voi pe Mine Mă primeşte, şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Cine primeşte prooroc în nume de prooroc plată de prooroc va lua, şi cine primeşte pe un drept în nume de drept răsplata dreptului va lua. Şi cel ce va da de băut unuia dintre aceştia mici numai un pahar cu apă rece, în nume de ucenic, adevărat grăiesc vouă: nu va pierde plata sa. Sfârşind Iisus de dat aceste învăţături celor doisprezece ucenici ai Săi, a trecut de acolo ca să înveţe şi să propovăduiască mai departe prin cetăţile lor. Matei 10, 37-42/11, 1

Să reflectăm mai profund la cuvintele Domnului Iisus Hristos din Evanghelia de astăzi: „Cel ce nu-şi ia crucea sa şi nu-Mi ur­mea­ză Mie nu este vrednic de Mine”. Mulţi afirmă că sunt cre­dincioşi, că sunt urmaşi ai Mân­tuitorului, însă examenul cel mare este purtarea Crucii. Cru­cea la care face referire Mân­­tuitorul este viaţa de zi cu zi, cu provocările, împlinirile sau neîmplinirile ei. Asumarea Crucii este un reflex al maturităţii spirituale. Cei care urmează pe Domnul Hristos nu mai trăiesc în mod egoist, ci Mântuitorul tră­ieş­te în ei, le creionează viaţa şi le oferă perspectiva veşniciei. Pentru cel credincios fiecare zi este un urcuş spre desăvârşire. Ne ajutăm în acest demers de post şi rugăciune. Prin rugăciune ne simţim în legătură cu Tatăl ceresc, iar prin post desăvârşim această comuniune. La acestea se adaugă Crucea. Doar pentru cei care urmează pe Domnul Hris­tos Sfânta Cruce devine o înălţătoare obligativitate. Să ne numărăm şi noi printre fericiţii purtători ai Crucii!