Biblia–verset cu verset

Atât umanitatea, cât şi animalele au fost salvate de Dumnezeu

Facerea 7, 9: „Au intrat la Noe în corabie perechi, perechi, parte bărbătească şi parte femeiască, cum poruncise Dumnezeu lui Noe.“

Acest verset continuă ideea precedentului, anume aceea că natura, cu tot ce cuprinde ea, este guvernată de Dumnezeu prin înţelepciunea Lui, cu ducerea la îndeplinire a omului, prin ascultare. Căci vedem în versetul de faţă cum animalele intră în corabie după ce Dumnezeu rânduise acest lucru, poruncindu-i lui Noe, care intermediază şi înfăptuieşte cele arătate. „Nu fără rost a adăugat: «cum poruncise Dumnezeu lui Noe». A spus-o ca să-i mărească iarăşi lauda dreptului! Că dreptul Noe a împlinit totul, aşa cum i-a poruncit Stăpânul şi n-a lăsat nimic la o parte din cele ce i-a spus!“, a scris Sfântul Ioan Gură de Aur.

Repetarea substantivului „perechi“ indică numărul mare de animale care au intrat în corabie, de altfel, autorul biblic spunându-ne cu altă ocazie că au fost adăpostire în corabia salvării „toate cele ce se mişcă pe pământ“. Pentru a asigura perenitatea speciilor din care fac parte, animalele au fost alese în pereche, adică parte femeiască şi parte bărbătească. Toată această pregătire şi avertizarea care urmează, „iar după şapte zile au venit asupra pământului apele potopului“ (Facerea 7,10), încearcă să creeze dimensiunea reală a potopului, o calamitate a naturii care va şterge păcatele oamenilor ce se înmulţiseră foarte mult. Ori, mulţumită dreptului Noe, atât umanitatea, cât şi animalele au fost salvate de Dumnezeu, fapt ce va da naştere unui nou început şi a unui şir lung de simboluri care vor fi ulterior valorificate în creştinism, potopul lui Noe fiind comparat cu botezul creştin, fără de care nu se poate obţine mântuirea: „De nu se va naste cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărătia lui Dumnezeu“ (Ioan 3, 5).