Biblia - verset cu verset: Cât de mare e aşteptarea lui Dumnezeu?

Facerea 12, 15: „Şi au văzut-o şi dregătorii lui Faraon şi au lăudat-o înaintea lui Faraon şi au dus-o în casa lui Faraon“

Temerile lui Avraam se împlinesc. Sara, soţia lui, este luată de dregătorii faraonului şi prezentată acestuia. Într-o notă a Bibliei sau Sfintei Scripturi, ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta, găsim o explicaţie a titlului de faraon, care „nu desemna o anume persoană, ci pe regele Egiptului, oricare ar fi fost el; nume generic cunoscut încă din secolul XV î.Hr.“. Sfântul Chiril al Alexandriei a scris că faraon (â fiul soarelui; cel ce locuieşte în palat) „e icoana şi tipul desfrânării diavoleşti. Căci scopul şi strădania cea mai mare a aceluia e să strecoare şi în minţile sfinţilor seminţele desfrânării aflătoare în el, ca să primească să rodească cele iubite şi plăcute lui“.

Se observă o rânduială deosebită în versetul de mai sus. Nişte oameni străini, necunoscuţi localnicilor, cum erau Avraam, Sara şi apropiaţii lor, intră repede în atenţia celor mai înalte autorităţi ale Egiptului. Autorul biblic arată că motivul acestei situaţii îl reprezintă frumuseţea Sarei, care a atras atenţia egiptenilor. Evenimentele par a urma o cale nefericită pentru călătorii refugiaţi din cauza foametei. Sunt genul de situaţii-limită de care vom mai auzi în cuprinsul Scripturii Vechiului Testament, însă Dumnezeu intervine mereu în sprijinul drepţilor. Tocmai de aceea, Sfântul Ioan Gură de Aur, referitor la versetul de mai sus, exclamă: „Uită-te cât de mare e îndelunga aşteptare a lui Dumnezeu! Nu-Şi arată de la început purtarea Sa de grijă, ci lasă să se întâmple totul, o lasă pe Sara să cadă aproape în gâtlejul fiarei şi numai atunci face cunoscută tuturora puterea Sa“. În astfel de momente se vede mai bine şi credinţa patriarhului Avraam, care, după cum au arătat versetele precedente, s-a frământat cu cele mai sumbre scenarii legate de familia sa, însă a îndurat cu răbdare şi încredere că Domnul Dumnezeu îi va ajuta în cele din urmă să-şi ducă la bun sfârşit călătoria lor, pentru a scăpa astfel de foametea care lovise Canaanul.