„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Biblia - verset cu verset: Începutul genealogiei ramurii nordice a semiţilor, din care se va naşte Avraam
Facerea 11, 10: „Iată acum istoria vieţii neamului lui Sem: Sem era de o sută de ani când i s-a născut Arfaxad, la doi ani după potop.“
Prin acest verset, Sfânta Scriptură reia enumerarea urmaşilor lui Sem, fiul lui Noe, până la naşterea patriarhului Avraam, noul ales al lui Dumnezeu, ai cărui moştenitori aveau să constituie un mare norod. „Cu unele diferenţe, acest tablou genealogic îl continuă pe cel din capitolul 5 şi acoperă perioada dintre Noe şi Avraam. El este însă şi o paralelă a celui din capitolul 10, 21-31, cu deosebirea că pare a se ocupa numai de ramura nordică a semiţilor, cea din Mesopotamia, din care se va naşte Avraam“, aflăm într-o notă a Bibliei sau Sfintei Scripturi, ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta. Iată, deci, că la doi ani după sfârşitul potopului, când e posibil ca Dumnezeu să fi dat deja binecuvântarea Sa familiei patriarhului Noe, „Naşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi!“ (9, 1), Sem are un prim fiu, pe nume Arfaxad, care se traduce prin cel care vindecă tristeţea. Prin enumerarea strămoşilor de la Noe până la Avraam, vom observa că, odată cu trecerea timpului, va scădea şi durata de viaţă a personajelor biblice, ajungând până la limite de vârstă situate aproape de speranţele de viaţă întâlnite astăzi în diverse regiuni ale pământului.