„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Biblia - verset cu verset: La porunca lui Dumnezeu, a luat sfârşit dezastrul
Facerea 8, 3: „După o sută cincizeci de zile, a început a se scurge apa de pe pământ şi a se împuţina.“
Sfânta Scriptură anunţă pentru prima dată că nivelul apei căzute la potop începe să scadă. Biserica, prin glasul Sfinţilor Părinţi, a mărturisit întotdeauna că încetarea potopului, la fel ca şi declanşarea lui, a avut loc datorită voii lui Dumnezeu. Astfel, apa nu ar fi încetat să se împuţineze de pe pământ în lipsa poruncii lui Dumnezeu. „Aşadar, nici noi să nu iscodim cum s-a făcut asta, ci atât numai să credem că Dumnezeu a poruncit şi s-a arătat adâncul; a poruncit şi s-a oprit iarăşi revărsarea apelor şi apele s-au întors în lăcaşul lor, pe care îl ştia numai Stăpânul, Care l-a creat“, spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Observăm repetarea numărului o sută cincizeci, care a fost menţionat şi la începutul potopului. Cert este că, pe baza acestor mărturii, marele diluviu a cuprins pământul o perioadă extrem de lungă, suficientă ca să piară „toată fiinţa care se afla pe faţa a tot pământul, de la om până la dobitoc, şi până la târâtoare şi până la păsările cerului“. Dumnezeu nu l-a uitat însă pe Noe şi membrii ambarcaţiunii care aşteptau încetarea dezastrului. „Potopul a continuat să crească o sută cincizeci de zile - aproape jumătate de an! În tot acest timp, Noe se afla în corabie, fără aerisire şi lumină de soare. Tot cerul era acoperit cu negură. Apoi, apa a scăzut vreme de o sută cincizeci de zile. Cu totul, pământul a fost acoperit de apă vreme de un an. Apoi, pământul a început să se ivească, uriaşele depozite subterane s-au umplut, formându-se întreaga geografie pe care o cunoaştem acum“, spune părintele Serafim Rose.








