Biblia - verset cu verset: La porunca lui Dumnezeu, a luat sfârşit dezastrul

Facerea 8, 3: „După o sută cincizeci de zile, a început a se scurge apa de pe pământ şi a se împuţina.“

Sfânta Scriptură anunţă pentru prima dată că nivelul apei căzute la potop începe să scadă. Biserica, prin glasul Sfinţilor Părinţi, a mărturisit întotdeauna că încetarea potopului, la fel ca şi declanşarea lui, a avut loc datorită voii lui Dumnezeu. Astfel, apa nu ar fi încetat să se împuţineze de pe pământ în lipsa poruncii lui Dumnezeu. „Aşadar, nici noi să nu iscodim cum s-a făcut asta, ci atât numai să credem că Dumnezeu a poruncit şi s-a arătat adâncul; a poruncit şi s-a oprit iarăşi revărsarea apelor şi apele s-au întors în lăcaşul lor, pe care îl ştia numai Stăpânul, Care l-a creat“, spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Observăm repetarea numărului o sută cincizeci, care a fost menţionat şi la începutul potopului. Cert este că, pe baza acestor mărturii, marele diluviu a cuprins pământul o perioadă extrem de lungă, suficientă ca să piară „toată fiinţa care se afla pe faţa a tot pământul, de la om până la dobitoc, şi până la târâtoare şi până la păsările cerului“. Dumnezeu nu l-a uitat însă pe Noe şi membrii ambarcaţiunii care aşteptau încetarea dezastrului. „Potopul a continuat să crească o sută cincizeci de zile - aproape jumătate de an! În tot acest timp, Noe se afla în corabie, fără aerisire şi lumină de soare. Tot cerul era acoperit cu negură. Apoi, apa a scăzut vreme de o sută cincizeci de zile. Cu totul, pământul a fost acoperit de apă vreme de un an. Apoi, pământul a început să se ivească, uriaşele depozite subterane s-au umplut, formându-se întreaga geografie pe care o cunoaştem acum“, spune părintele Serafim Rose.