Biserica face din cuvântul Scripturii o punte către veşnicie

Şi a venit în Nazaret, unde fusese crescut, şi, după obiceiul Său, a intrat în ziua sâmbetei în sinagogă şi S-a sculat să citească. Şi I s-a dat cartea proorocului Isaia. Şi, deschizând El cartea, a găsit locul unde era scris: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi, Şi să vestesc anul plăcut Domnului”. Şi închizând cartea şi dând-o slujitorului, a şezut, iar ochii tuturor erau aţintiţi asupra Lui. Şi El a început a zice către ei: Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre. Şi toţi Îl încuviinţau şi se mirau de cuvintele harului care ieşeau din gura Lui şi ziceau: Nu este, oare, Acesta fiul lui Iosif? Luca 4, 16-22

Domnul Hristos a făcut cunoscută învăţătura Sa în sinagoga din Nazaret bătrânilor înţelepţi, conducătorilor iudei, dar şi oamenilor simpli. Nu întâmplător El a citit un text din cartea profetului Isaia, care a fost ca o prefaţare a misiunii Sale. El a venit în această lume să binevestească săracilor, să vindece pe cei bolnavi, să propovăduiască celor robiţi eliberarea, să redea celor orbi vederea, să elibereze pe cei asupriţi. În misiunea de propovăduire a Evangheliei Sale, Hristos-Domnul a fost Cel care a slujit, Cel care a oferit dragoste, Cel care S-a smerit. Toate cele săvârşite de Mântuitorul au plecat din dragostea pe care Dumnezeu o are pentru lume. Cele rostite şi săvârşite de Fiul lui Dumnezeu se adresează nu doar celor din Nazaret, ci fiecăruia dintre noi. Prin Biserica Sa, El continuă să predice, să vindece şi să sfinţească. Biserica face din cuvântul Scripturii o punte către veşnicie.