„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu”

Zis-a Lui cineva din mulţime: Învăţătorule, zi fratelui meu să împartă cu mine moştenirea. Iar El i-a zis: Omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi? Şi a zis către ei: Vedeţi şi păziţi-vă de toată lăcomia, căci viaţa cuiva nu stă în prisosul avuţiilor sale. Şi a zis către ucenicii Săi: De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru viaţa voastră ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca. Viaţa este mai mult decât hrana şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea. Priviţi la corbi, că nici nu seamănă, nici nu seceră; ei n-au cămară, nici jitniţă, şi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările! Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Deci dacă nu puteţi să faceţi nici cel mai mic lucru, de ce vă îngrijiţi de celelalte? Priviţi la crini cum cresc: Nu torc, nici nu ţes. Şi zic vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Iar dacă iarba care este azi pe câmp, iar mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu aşa o îmbracă, cu cât mai mult pe voi, puţin credincioşilor! Şi voi să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi nu fiţi îngrijoraţi. Căci toate acestea păgânii lumii le caută; dar Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de acestea; Căutaţi mai întâi împărăţia Lui. Şi toate acestea se vor adăuga vouă. Luca 12, 13-15 şi 22-31

Ne îndeamnă Domnul Iisus Hristos: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu!” Mulţi se poticnesc la auzul acestor cuvinte şi întreabă: ce este Împărăţia lui Dumnezeu şi de ce trebuie să o căutăm? Porunca Mântuitorului este o concluzie la cele afirmate mai înainte în legătură cu preocupările vieţii de zi cu zi. Suntem tentaţi să dăm atenţie în mod excesiv unor lucruri şi situaţii care în mod normal sunt necesare, însă nu au o importanţă capitală. Unii sunt mai atenţi la cele exterioare decât la ce au în sufletul lor. Nimic nu se obţine fără un efort, mai ales cele duhovniceşti. Chiar dacă în căutările noastre uneori ne poticnim, să fim convinşi că Domnul Hristos ne este alături. Important este să nu abandonăm. Sfântul Petru Damaschin aşa ne învaţă: „Dumnezeu ne dă cinstire făcându-ne pe noi colaboratori ai Săi”.