Ce daruri oferim Mântuitorului?

Iar cărturarii şi arhiereii căutau să pună mâna pe El, în ceasul acela, dar s-au temut de popor. Căci ei au înţeles că Iisus spusese pilda aceasta pentru ei. Şi pândindu-L, I-au trimis iscoade, care se prefăceau că sunt drepţi, ca să-L prindă în cuvânt şi să-L dea stăpânirii şi puterii dregătorului. Şi L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi drept şi nu cauţi la faţa omului, ci cu adevărat înveţi calea lui Dumnezeu: Se cuvine ca noi să dăm dajdie Cezarului sau nu? Dar Iisus, cunoscând vicleşugul lor, a zis către ei: De ce Mă ispitiţi? Arătaţi-mi un dinar. Al cui chip şi scriere are pe el? Iar ei au zis: Ale Cezarului. Şi El a zis către ei: Aşadar, daţi cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului şi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu. Şi nu L-au putut prinde în cuvânt înaintea poporului şi, mirându-se de cuvântul Lui, au tăcut. Luca 20, 19-26

Câteva iscoade ale fariseilor au fost trimise pentru a-L prinde în cuvânt pe Domnul Iisus Hristos. Au întrebat pe Mântuitorul dacă trebuie sau nu să fie plătită dajdia, adică impozitul către stăpânirea romană. Aparenta isteţime a celor amintiţi era, de fapt, o josnică viclenie care s-a izbit de înţelepciunea divină. Obligaţiile faţă de cezarii acestei lumi sunt conjuncturale şi ţin de un anume cadru legislativ. Datoria faţă de Dumnezeu depăşeşte simpla obligaţie fiscală. Contează ce scrie pe inima şi pe sufletul tău. Spoveditul şi împărtăşitul nu sunt obligaţii constituţionale, ci ele sunt datorii ale unui creştin care-L iubeşte pe Dumnezeu. Naşterea Domnului Hristos este un examen pentru fiecare şi acum putem vedea ce dăm cezarilor acestei lumi şi ce-I oferim lui Dumnezeu. Magii au adus aur, smirnă şi tămâie; îngerii, cântări de slavă; păstorii au colindat. Noi ce daruri oferim Mântuitorului? În inima şi între preocupările noastre mai este loc şi pentru Domnul Hristos?