Cel ce se bucură în Domnul

Şi a venit de cealaltă parte a mării în ţinutul Gadarenilor. Iar după ce a ieşit din corabie, îndată L-a întâmpinat, din morminte, un om cu duh necurat, care îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu putea să-l lege nici măcar în lanţuri, pentru că de multe ori fiind legat în obezi şi lanţuri, el rupea lanţurile, şi obezile le sfărâma, şi nimeni nu putea să-l potolească; [i neîncetat noaptea şi ziua era prin morminte şi prin munţi, strigând şi tăindu-se cu pietre. Iar văzându-L de departe pe Iisus, a alergat şi s-a închinat Lui. Şi strigând cu glas puternic, a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinuieşti. Căci îi zicea: Ieşi duh necurat din omul acesta. Şi l-a întrebat: Care îţi este numele? Şi I-a răspuns: Legiune este numele meu, căci suntem mulţi. Şi Îl rugau mult să nu-i trimită afară din acel ţinut. Iar acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci, care păştea. Şi L-au rugat, zicând: Trimite-ne pe noi în porci, ca să intrăm în ei. Şi El le-a dat voie. Atunci, ieşind, duhurile necurate au intrat în porci şi turma s-a aruncat de pe ţărmul înalt, în mare. Şi erau ca la două mii şi s-au înecat în mare. Iar cei care-i păşteau au fugit şi au vestit în cetate şi prin sate. Şi au venit oamenii să vadă ce s-a întâmplat. Şi s-au dus la Iisus şi au văzut pe cel demonizat şezând jos, îmbrăcat şi întreg la minte, el care avusese legiune de demoni, şi s-au înfricoşat. Iar cei ce au văzut le-au povestit cum a fost cu demonizatul şi despre porci. Şi ei au început să-L roage să se ducă din hotarele lor. Iar intrând El în corabie, cel ce fusese demonizat Îl ruga ca să-l ia cu El. Iisus însă nu l-a lăsat, ci i-a zis: Mergi în casa ta, la ai tăi, şi spune-le câte ţi-a făcut ţie Domnul şi cum te-a miluit. Iar el s-a dus şi a început să vestească în Decapole câte i-a făcut Iisus lui; şi toţi se minunau. Marcu 5, 1-20

***

Evanghelia de astăzi ne mărturiseşte despre un om demonizat care după o vindecare miraculoasă a dorit să meargă după Domnul Iisus Hristos. Însă Mântuitorul l-a îndemnat să meargă la ai săi. Astfel a devenit un misionar, din posedat a devenit luminat şi dornic de a împărţi lumină celor din jurul său, împărţind şi bucuria vindecării. Remarcăm formula folosită de diavol atunci când se adresează Domnului Hristos: „Ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui Preaînalt?”. Ei, chinuitorii, se roagă să nu fie chinuiţi! În cel demonizat vedem chipul omului îndepărtat de Dumnezeu. Există o scară a involuţiei duhovniceşti: omul scade, cade şi decade. Cel posedat locuia în morminte. Din starea aceasta a ajuns să stea în genunchi şi să se roage. Păcatele aduc însingurare, rugăciunea aduce iluminare. După vindecare nu mai înfricoşa pe nimeni, pentru că Hristos era în inima lui. Sfântul Ioan Gură de Aur aşa ne învaţă: „Pe cel ce se bucură în Domnul, nici un necaz nu-l va scoate din bucuria lui.’’