„În vremea aceea a ieșit cuvântul despre Iisus în toată Iudeea și în toată împrejurimea. Și au vestit lui Ioan ucenicii lui despre toate acestea. Și, chemând la sine pe doi dintre ucenicii săi, Ioan i-a tr
Copiii şi darurile cu care vin
În ziua următoare, când s-au coborât din munte, L-a întâmpinat mulţime multă. Şi iată un bărbat din mulţime a strigat, zicând: Învăţătorule, rogu-mă Ţie, caută spre fiul meu, că îl am numai pe el; Şi iată un duh îl apucă şi îndată strigă şi-l zguduie cu spume şi abia pleacă de la el, după ce l-a zdrobit. Şi m-am rugat de ucenicii Tăi ca să-l alunge, şi n-au putut. Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi îndărătnic! Până când voi fi cu voi şi vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău. Şi, apropiindu-se el, demonul l-a aruncat la pământ şi l-a zguduit. Iar Iisus a certat pe duhul cel necurat şi a vindecat pe copil şi l-a dat tatălui lui. Iar toţi au rămas uimiţi de mărirea lui Dumnezeu. Şi mirându-se toţi de toate câte făcea, a zis către ucenicii Săi. Luca 9, 37-43
Evanghelia de astăzi ne face martori ai zbuciumului unui părinte. Dintre toate suferinţele pe care le poate suporta un om, durerea pricinuită de boala unui copil este cea mai grea. O asemenea durere te face neputin- cios, cauţi ajutor la toţi medicii şi strigi din tot sufletul la Dumnezeu. Un astfel de părinte a venit în faţa Domnului Hristos. „Învăţătorule, rogu-mă Ţie, caută spre fiul meu, că numai pe el îl am!”, a fost rugămintea tatălui. Ca orice rugăciune, este scurtă, însă plină de speranţă. La durerea acestui părinte, Domnul Hristos nu a fost insensibil. A adus vindecare copilului, dar şi bucurie părinţilor. Oare noi cum am proceda dacă am fi într-o asemenea situaţie? Să nu uităm: copilul aduce pace într-o căsnicie tulburată; cuviinţă şi cinste într-o căsnicie dezordonată; ordine şi economie într-o căsnicie risipitoare. În faţa acestei creaturi curate şi nevinovate, patimile tac, viciile se ascund, familia se purifică. Copiii sunt semne ale trecerii noastre prin această viaţă.



.jpg)


