Credinţa puternică duce la fapte plăcute lui Dumnezeu

Şi venind în patria Sa, îi învăţa pe ei în sinagoga lor, încât ei erau uimiţi şi ziceau: De unde are El înţelepciunea aceasta şi puterile? Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeşte mama Lui Maria şi fraţii (verii) Lui: Iacov şi Iosif şi Simon şi Iuda? Şi surorile (verişoarele) Lui au nu sunt toate la noi? Deci, de unde are El toate acestea? Şi se sminteau întru El. Iar Iisus le-a zis: Nu este prooroc dispreţuit decât în patria lui şi în casa lui. Şi n-a făcut acolo multe minuni, din pricina necredinţei lor. Matei 13, 54-58

„Şi venind Iisus în patria Sa, îi învăţa pe ei în sinagoga lor, încât ei erau uimiţi şi ziceau: «De unde are El înţelepciunea aceasta şi puterile? Oare nu este Acesta fiul teslarului? Oare nu se numeşte mama Lui Maria şi fraţii (verii) Lui: Iacov şi Iosif şi Simon şi Iuda? şi surorile (verişoarele) Lui oare nu sunt toate la noi? Deci, de unde are El toate acestea?». Şi se sminteau întru El. Iar Iisus le-a zis: «Nu este proroc dispreţuit decât în patria lui şi în casa lui». Şi n-a făcut acolo multe minuni, din pricina necredinţei lor.”

Locuitorii Nazaretului s-au îndoit de înţelepciunea şi de puterile divine ale Domnului Iisus Hristos. Dacă privim cu atenţie la Evanghelia de astăzi, vedem că, pentru îndoiala şi necredinţa celor din jurul Său, Mântuitorul a hotărât să nu mai facă minuni în patria Sa. Cei de atunci se întrebau cu oarecare sarcasm: Oare Acesta nu este fiul lui Iosif teslarul? Ştim prea bine că este rudă cu Iosif şi Simeon! Şi mergând pe firul acestui raţionament strâmb, respingeau divinitatea Mântuitorului. Făcând apel la raţionamente strâmbe, clădeau strâmbe judecăţi. Numai o credinţă puternică şi bine fundamentată duce la convingeri şi fapte plăcute lui Dumnezeu. În schimb, îndoiala duce la necredinţă, iar necredinţa, la pierzare. Descoperim şi în jurul nostru nenumăraţi îndoielnici. Aceştia resping orice are legătură cu Mântuitorul şi învăţătura Sa.