Crucea vieţii trebuie dusă cu demnitate

Şi zicea către toţi: Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie; Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde; iar cine-şi va pierde sufletul pentru Mine, acela îl va mântui. Că ce foloseşte omului dacă va câştiga lumea toată, iar pe sine se va pierde sau se va păgubi? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, de acesta şi Fiul Omului se va ruşina, când va veni întru slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri. Cu adevărat însă spun vouă: Sunt unii, dintre cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu. Luca 9, 23-27

Domnul Iisus Hristos, după ce a vorbit ucenicilor Săi despre pătimirile şi Învierea Sa, le-a arătat care este drumul ce trebuie parcurs spre Împărăţia lui Dumnezeu. Mântuitorul nu forţează pe nimeni, ci lasă fiecăruia libertatea de a alege momentul când vrem să pornim pe calea mântuitoarelor Sale învăţături. Este nevoie de multă voinţă şi determinare pentru a putea deveni adevăraţi fii ai lui Dumnezeu. Voinţa ne ajută să urmăm pe Domnul Hristos şi să ne lepădăm de tendinţele egoiste. Sfânta Cruce este cea care ne transformă din muritori în nemuritori. Prin puterea Crucii, faptele noastre cele bune şi credinţa noastră capătă sens. Fiecare dintre noi avem neca­zuri, suferinţe, neîmpliniri, însă nu trebuiesă dezarmăm. Aceasta este Crucea vieţii; trebuie dusă cu responsabilitate şi cu demnitate. Sfântul Atana­sie cel Mare aşa ne învaţă: „Domnul Hristos a ales Crucea, fiindcă astfel se moare cu mâinile întinse. El S-a sfârşit îmbrăţișân­du-ne”.