„Cuvintele noastre sunt cărările faptelor noastre”

Dar ce vi se pare? Un om avea doi fii. Şi, ducându-se la cel dintâi, i-a zis: Fiule, du-te astăzi şi lucrează în via mea. Iar el, răspunzând, a zis: Mă duc, Doamne, şi nu s-a dus. Mergând la al doilea, i-a zis tot aşa; acesta, răspunzând, a zis: Nu vreau, apoi căindu-se, s-a dus. Care dintr-aceştia doi a făcut voia Tatălui? Zis-au Lui: Cel de-al doilea. Zis-a lor Iisus: Adevărat grăiesc vouă că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu. Căci a venit Ioan la voi în calea dreptăţii şi n-aţi crezut în el, ci vameşii şi desfrânatele au crezut, iar voi aţi văzut şi nu v-aţi căit nici după aceea, ca să credeţi în el. Matei 21, 28-32

Înţelesul duhovnicesc al celor spuse de Domnul Iisus Hristos este unul profund şi ne priveşte şi pe noi. El S-a adresat celor care susţineau că sunt urmaşii lui Avraam, însă au blamat pe un trimis al lui Dumnezeu, pe Sfântul Ioan Botezătorul. Cei de atunci se asemănau în multe privinţe cu cel de-al doilea fiu, pentru că au promis că vor lucra, însă în realitate a rămas doar vorba de ei. Bune intenţii aveau, însă le-a lipsit concretizarea făgăduinţelor. În vremea aceea, vameşii şi desfrânatele, care erau consideraţi exemple de păcătoşenie, au ascultat cuvintele Sfântului Ioan Botezătorul. Din acest punct de vedere s-au asemuit primului fiu. Iniţial, aceştia au respins şi au refuzat Cuvântul lui Dumnezeu şi au ajuns în starea de păcătoşenie, dar în final şi-au îndreptat viaţa. Să înţelegem că nu ne putem juca cu promisiunile făcute lui Dumnezeu. Ceea ce-I promitem se cade să fie dus la împlinire. Sfântul Ioan Gură de Aur aşa ne învaţă: „Cuvintele noastre sunt cărările faptelor noastre”.