Darul și binecuvântarea lui Dumnezeu

Şi a venit în Nazaret, unde fusese crescut, şi, după obiceiul Său, a intrat în ziua sâmbetei în sinagogă şi S-a sculat să citească. Şi I s-a dat cartea proorocului Isaia. Şi, deschizând El cartea, a găsit locul unde era scris: "Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi, Şi să vestesc anul plăcut Domnului". Şi închizând cartea şi dând-o slujitorului, a şezut, iar ochii tuturor erau aţintiţi asupra Lui. Şi El a început a zice către ei: Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre. Şi toţi Îl încuviinţau şi se mirau de cuvintele harului care ieşeau din gura Lui şi ziceau: Nu este, oare, Acesta fiul lui Iosif? Luca 4, 16-22

După ispitire, Domnul Iisus Hristos a mers în sinagoga din Nazaret. Aici putea Domnul Hristos foarte lesne să-Și prezinte învăţătura Sa, aici putea discuta cu înţelepţii, aici Se putea face auzit şi ascultat. Nu întâmplător a citit un text din cartea profetului Isaia. Activitatea Sa mântuitoare a avut câteva coordonate. El a venit să binevestească săracilor, să vindece pe cei bolnavi, să propovăduiască celor robiţi eliberarea, să redea orbilor vederea. În misiunea de propovăduire, El a fost Cel care a slujit, Cel care a oferit dragoste, Cel care S-a smerit. Cele săvârşite de Mântuitorul nu au plecat dintr-un umanitarism sec, ci la mijloc s-a aflat dragostea lui Dumnezeu pentru lume. Deoarece Hristos este Cel care conduce Biserica, misiunea ei constă în aceea de a continua slujirea Sa. Opera filantropică a Bisericii are la bază dragostea şi respectul pentru cei aflaţi în dificultate, dar înseamnă şi binecuvântare din partea lui Dumnezeu. Valoarea darului este dată de binecuvântarea lui Dumnezeu.