Dicţionar liturgic

Proscomidie (I): (gr. proskomidi, i, de la proskomizein - a aduce, a pune înainte, a oferi). Proscomidia este ritualul sau rânduiala introductivă a Sfintei şi dumnezeieştii Liturghii, care constă în pregătirea şi binecuvântarea (afierosirea) Cinstitelor Daruri, adică a materiei (pâinea şi vinul) jertfei liturgice.

Proscomidia este prima parte a Sfintei Liturghii. În Liturghier ea are forma şi întinderea unei adevărate slujbe aparte, cu un titlu propriu, cu o formulă de binecuvântare la început şi cu una de încheiere, la sfârşit.

În mănăstiri, timpul săvârşirii Proscomidiei este între Utrenie şi Liturghie, când se săvârşeşte şi slujba Ceasurilor, dar în bisericile de enorie, unde nu se face slujba Ceasurilor, Proscomidia se săvârşeşte în timpul Utreniei, la Proscomidiar, sau înainte de Utrenie.

Spre deosebire de celelalte părţi ale Liturghiei, Proscomidia se săvârşeşte numai de preot (împreună cu diaconul, dacă există), fără participarea credincioşilor (a cântăreţilor) şi fără ca aceştia să audă sau să vadă ceva din ea. Rânduiala tainică a Proscomidiei constă în afierosirea tipologică a Darurilor euharistice, Agneţul (agnos - miel) fiind tăiat din prescură, împreună cu miridele Născătoarei de Dumnezeu, ale celor nouă cete de sfinţi şi ale credincioşilor vii şi morţi. După tăierea Agneţului (mirida pătrată IIS HS NI KA - Iisus Hristos învinge), el este străpuns cu copia (cuţitaşul consacrat anume pentru Proscomidie), rostindu-se cuvintele: „Junghie-Se Mielul lui Dumnezeu pentru viaţa şi mântuirea lumii“. Apoi se toarnă vin şi apă în potir, rostindu-se: „Şi unul din ostaşi cu suliţa în coasta Sa a împuns, şi îndată a ieşit sânge şi apă. Şi cel ce a văzut a mărturisit şi adevărată este mărturisirea lui“.