Duminica este centrul vieţii creştine

În vremea aceea, mergea Iisus, într-o zi de sâmbătă, printre semănături, iar ucenicii Lui au flămânzit şi au început să smulgă spice şi să mănânce. Văzând aceasta, fariseii au zis Lui: Iată, ucenicii Tăi fac ceea ce nu se cuvine să facă sâmbăta. Iar El le-a zis: Au n-aţi citit ce-a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau cu el? Cum a intrat în casa Domnului şi a mâncat pâinile punerii înainte, care nu se cuveneau lui să le mănânce, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor? Sau n-aţi citit în Lege că preoţii, sâmbăta, în templu, calcă sâmbăta şi sunt fără de vină? Ci grăiesc vouă că mai mare decât templul este aici. Dacă ştiaţi ce înseamnă: Milă voiesc iar nu jertfă, n-aţi fi osândit pe cei nevinovaţi. Că Domn este şi al sâmbetei Fiul Omului. Matei 12, 1-8

***

Cei din timpul activităţii publice a Domnului Iisus Hristos erau persoane educate în spiritul legilor Vechiului Testament. De aici a plecat întrebarea unor farisei în legătură cu faptul că ucenicii smulgeau spice şi le mâncau într-o zi de sâmbătă. Era interzisă orice activitate fizică în ziua de odihnă. Accentul trebuia să cadă pe respectul pe care-l datorai lui Dumnezeu prin participarea la rugăciune şi la jertfele care se aduceau. Însă uitau un lucru! În faţa lor Se afla chiar Fiul lui Dumnezeu, Cel Care poate să lege şi să dezlege ziua sâmbetei. Iudeii serbau şi serbează sâmbăta ca amintire a momentului când au ieşit din robia egipteană. Sunt unii care se numesc creştini, deci urmaşi ai Domnului Hristos, dar ţin ca zi de odihnă sâmbăta. Or, pentru un creştin, mai impor­tantă este ziua duminicii; zi în care Domnul Hristos a înviat şi ziua în care S-a pogorât Sfântul Duh şi a fost întemeiată Biserica creştină. Centrul vieţii religioase
este duminica, adică ziua Învierii Domnului Hristos.