Dumnezeu ne conduce paşii spre Împărăţia Sa

Şi era în sinagoga lor un om cu duh necurat, care striga tare, Zicând: Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca să ne pierzi? Te ştim cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu. Şi Iisus l-a certat, zicând: Taci şi ieşi din el. Şi scuturându-l duhul cel necurat şi strigând cu glas mare, a ieşit din el. Şi s-au spăimântat toţi, încât se întrebau între ei, zicând: Ce este aceasta? O învăţătură nouă şi cu putere; că şi duhurilor necurate le porunceşte, şi I se supun. Şi a ieşit vestea despre El îndată pretutindeni în toată împrejurimea Galileii. Marcu 1, 23-28

După ce Domnul Iisus Hristos a vindecat un om demonizat, demonii s-au adresat Mântuitorului - „Te ştim cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu”. Două lucruri au întrebat demonii pe Domnul Hristos: ce are cu ei şi dacă vrea să-i piardă? Să reţinem că întrebări asemănătoare putem auzi şi la mulți semeni de-ai noștri. Ei se întreabă: oare ce are Dumnezeu cu mine, cu viaţa mea, cu ceea ce fac? De ce trebuie să trăiesc aşa cum vrea El şi nu cum vreau eu? Pentru cei amintiţi, a se ruga este o povară, a posti este de neconceput, a merge la biserică este o pierdere de timp. Ei sunt cei care-şi dau cu părerea că postul este prea lung şi-ţi slăbeşte organismul, iar slujbele din biserică sunt monotone şi nesfârşite. Au întotdeauna păreri potrivnice la tot ceea ce are de-a face cu viaţa religioasă. Orgolioşi şi autosuficienţi, privesc cu superioritate spre cei care sunt credincioşi. Dumnezeu nu ne răpeşte nimic din ce avem. El doar ne conduce, cu multă discreţie, paşii spre Împărăţia Sa.