„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la El: Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe ușă în staulul oilor, ci sare pe alături, acela este fur și tâlhar. Iar cel ce intră pe ușă este păstorul
Fărâmiturile căzute de la masa stăpânilor
Şi ridicându-Se de acolo, S-a dus în hotarele Tirului şi ale Sidonului şi, intrând într-o casă, voia ca nimeni să nu ştie, dar n-a putut să rămână tăinuit. Căci îndată auzind despre El o femeie, a cărei fiică avea duh necurat, a venit şi a căzut la picioarele Lui. Şi femeia era păgână, de neam din Fenicia Siriei. Şi Îl ruga să alunge demonii din fiica ei. Dar Iisus i-a vorbit: Lasă întâi să se sature copiii. Căci nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor. Ea însă a răspuns şi I-a zis: Da, Doamne, dar şi câinii, sub masă, mănâncă din fărâmiturile copiilor. Şi Iisus i-a zis: Pentru acest cuvânt, mergi. A ieşit demonul din fiica ta. Iar ea, ducându-se acasă, a găsit pe copilă culcată în pat, iar demonul ieşise. Marcu 7, 24-30
***
Luând aminte la cele pe care le citim în Noul Testament despre Domnul Iisus Hristos, în mod firesc ne putem întreba: Ce rost a avut venirea Sa în această lume?
Dincolo de cuvintele sofisticate şi frazele pompoase, răspunsul îl găsim în inima fiecăruia.
Şi femeia amintită astăzi a fost convinsă în inima sa că doar Domnul Hristos îi poate vindeca fiica. Răspunsul Mântuitorului nu a dezarmat-o; era în joc viaţa fiicei sale; nu cerea nimic pentru sine, ci pentru copilul său.
În sufletul şi-n inima unei mame găseşti şi foarte multă sensibilitate, dar şi foarte mult curaj de a lupta pentru viaţa copilului. În rugăciunea părinţilor pentru copii, cerem: „Doamne, Dumnezeul nostru, cu multă umilinţă rog marea Ta bunătate ca neîncetat să reverşi harul Tău şi să te milostiveşti asupra copiilor mei, pe care Tu ai binevoit să mi-i dăruieşti”. Rugăciunea şi curajul femeii au fost răsplătite. Când a ajuns acasă, fiica ei era sănătoasă. Pe drept cuvânt, a gustat şi ea din fărâmiturile căzute de la masa fiilor.