Hristos ne aşteaptă în biserică

Într-o sâmbătă, a doua după Paşti, Iisus mergea prin semănături şi ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mâinile şi mâncau. Dar unii dintre farisei au zis: De ce faceţi ce nu se cade a face sâmbăta? Şi Iisus, răspunzând, a zis către ei: Oare n-aţi citit ce a făcut David, când a flămânzit el şi cei ce erau cu el? Cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi a luat pâinile punerii înainte şi a mâncat şi a dat şi însoţitorilor săi, din ele, pe care nu se cuvine să le mănânce decât numai preoţii? Şi le zicea: Fiul Omului este Domn şi al sâmbetei. Iar în altă sâmbătă, a intrat El în sinagogă şi învăţa. Şi era acolo un om a cărui mână dreaptă era uscată. Dar cărturarii şi fariseii Îl pândeau de-l va vindeca sâmbăta, ca să-I găsească vină. Însă El ştia gândurile lor şi a zis omului care avea mâna uscată: Scoală-te şi stai la mijloc. El s-a sculat şi a stat. Atunci Iisus a zis către ei: Vă întreb pe voi, ce se cade sâmbăta: a face bine sau a face rău? A scăpa un suflet sau a-l pierde? Şi privind împrejur pe toţi aceştia, i-a zis: Întinde mâna ta. Iar el a făcut aşa şi mâna lui s-a făcut sănătoasă, ca şi cealaltă. Luca 6, 1-10

Dilema fariseilor amintiţi în Evanghelia de astăzi dă motive de preocupare şi pentru mulţi dintre fraţii noştri. Dacă atunci se întrebau ce este bine să faci într-o zi de sâmbătă, adică în ziua rânduită de Dumnezeu ca zi de odihnă, acum ne întrebăm ce trebuie şi mai ales cum ar trebui să cinstim ziua de dumi­nică? Prin ce fapte cinstim duminica, ziua când El a înviat? Pentru că acesta este cel mai puternic şi serios motiv pentru care noi, ca şi creştini, serbăm duminica. Cum ne petrecem şi cum ne găseşte ziua Învierii? Comoditatea şi indiferenţa zidesc în noi răceală, egoism şi mândrie. Duminica, Mântuitorul ne aşteaptă în biserică, la Sfânta Liturghie. Împreună cu Domnul Hristos urcăm pe Dealul Golgotei şi ne împărtă­şim din Învierea Sa. Nu fugiţi de Domnul Hristos! Doar în El ne găsim tihna, pacea şi binecu­vântarea.