Hristos poposeşte cu dragoste în inima fiecărui creştin

Că aceasta este voia Tatălui Meu, ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Deci iudeii murmurau împotriva Lui, fiindcă zisese: Eu sunt pâinea ce s-a coborât din cer. Şi ziceau: Au nu este Acesta Iisus, fiul lui Iosif, şi nu ştim noi pe tatăl Său şi pe mama Sa? Cum spune El acum: M-am coborât din cer? Iisus a răspuns şi le-a zis: Nu murmuraţi între voi. Nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-l va trage Tatăl, Care M-a trimis, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Ioan 6, 40-44

Când Domnul Hristos a vorbit despre viaţa cea veşnică şi despre învierea din morţi, cei din preajma Sa nu au înţeles cele spuse. Ei nu au surprins esenţialul cuvintelor divine. Pentru că ei cunoşteau pe Dreptul Iosif şi pe Fecioara Maria, au trăit cu impresia că au înţeles şi rostul în lume al Celui care le vorbea. S-au întrebat: Cum poate Hristos să afirme că S-a coborât din cer, când ei ştiau casa unde locuia şi îi cunoşteau pe membrii familiei din care făcea parte? De fapt, locuinţa Sa este lumea întreagă, dar poposeşte cu dragoste şi în inima fiecărui creştin. Aparent, El părea a fi unul dintre ei, însă în realitate El era chiar Cel care le oferea o identitate. El a venit în mijlocul lor ca Fiul lui Dumnezeu întrupat şi Mântuitor, aşa cum a fost aşteptat de veacuri. Sfântul Teofan Zăvorâtul aşa mărturiseşte: „Viaţa duhovnicească este un astfel de tărâm în care înţelepciunea acestei lumi nu poate pătrunde”.