Îndrăzneala Sfinților Apostoli

Şi venind Iisus în părţile Cezareii lui Filip, îi întreba pe ucenicii Săi, zicând: Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului? Iar ei au răspuns: Unii, Ioan Botezătorul, alţii Ilie, alţii Ieremia sau unul dintre prooroci. Şi le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sunt? Răspunzând Simon Petru a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu. Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: Fericit eşti Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri. Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui. Şi îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri. Matei 16, 13-19

Ne întreabă şi pe noi Domnul Hristos: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?” Ce-I vom răspunde? Sunt convins că El este Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru? La această întrebare adresată ucenicilor Săi, răspunsul lor a avut la bază cele evidente: vindecările miraculoase şi cuvintele dumnezeieşti. Ei vorbeau despre Iisus Hristos, Cel mort şi înviat. Fiecare apostol şi-a dedicat viaţa propovădurii învăţăturilor Mântuitorului. De la fiecare avem câte ceva de învăţat. De la Sfântul Petru putem lua aminte la înţelepciunea sa, spiritul de luptător şi puterea de a se întoarce după ce L-a părăsit pe Mântuitorul. La Sfântul Pavel admirăm hotărârea de a-L urma necondiţionat pe Domnul Hristos, profunzimea scrierilor sale şi dăruirea pe care a avut-o în propovăduirea Evangheliei. Ei aveau în inimi cuvintele Mântuitorului: „În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!” Aşa ne rugăm astăzi: „Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, rugaţi-vă pentru mântuirea sufletelor noastre!”