Inimă de fiu, inimă de mamă şi minte de judecător

El, răspunzând, le-a zis: Cel ce seamănă sămânţa cea bună este Fiul Omului. Ţarina este lumea; sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei; iar neghina sunt fiii celui rău. Duşmanul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii. Şi, după cum se alege neghina şi se arde în foc, aşa va fi la sfârşitul veacului. Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor culege din împărăţia Lui toate smintelile şi pe cei ce fac fărădelegea, Şi-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă. Matei 13, 37-43

Parabola Semănătorului a fost tălmăcită pe înţelesul ucenicilor de către Domnul Iisus Hristos. Explicaţiile venite din partea Sa sunt concise şi pe înţelesul fiecăruia. El ne-a vorbit despre lume, sămânţa cea bună, despre fiii împărăţiei şi fiii celui rău, despre seceriş şi sfârşitul lumii. În câteva cuvinte, Hristos Domnul a făcut o istorie a întregului neam omenesc. Miezul parabolei este legat de rodire şi de roade. După cum va fi rodul seminţelor, aşa şi oamenii vor fi deosebiţi. Astfel, cei care au lucrat binele sunt numiţi fiii Împărăţiei, adică urmaşi şi moştenitori ai Domnului Hristos. În schimb, cei care au lucrat doar răul, cei care se aseamănă neghinei, sunt numiţi fiii celui rău. Când va veni vremea secerişului, atunci sfinţii îngeri vor da mărturie despre viaţa şi faptele fiecăruia. Dacă sfârşitul ar fi acum, oare sufletul meu unde va merge? Părintele Cleopa Ilie aşa ne învaţă: „Să aveţi către Dumnezeu inimă de fiu, către aproapele inimă de mamă şi către voi minte de judecător”.