Înţelepciune biblică: Descoperirea lui Dumnezeu

"Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr." (Ioan 1, 14)

Pentru orice credincios, acest verset are o semnificaţie uriaşă. Pentru că el este semnul transcendenţei marelui Dumnezeu în lumea materială, a noastră, a pământenilor. Este mesajul care are darul de a risipi din suflet orice fărâmă de îndoială privind modul în care Părintele ceresc a decis să intervină pentru a readuce creaţia sa în lumina pe care i-a dat-o până la căderea în păcatul primar odată cu Adam şi Eva. Transformarea lui Dumnezeu s-a făcut doar pentru că sosise momentul ca oamenii să îl poată regăsi, avându-l printre ei, pentru o perioadă de timp, sub forma Mântuitorului Iisus Hristos. Iisus a stat printre noi pentru a ne întoarce la marile adevăruri şi legi ale lui Dumnezeu pe care, din cauza păcatelor noastre, le­am pierdut sau le-am aruncat cu uşurinţă în lada cu lucruri fără de trebuinţă, pentru că realitatea materială ne-a subjugat cu toate ispitele ei: bogăţia, desfrânarea, lăcomia, invidia, răutatea şi lista ar putea continua cu alte ingrediente din întunericul unde fără să ne dăm seama am nimerit în braţele amăgitorului Satan.

Cuvântul a fost cheia ce a deschis Biblia şi în Vechiul Testament, pentru că "La început a fost Cuvântul". Însă prin Iisus Cuvântul a căpătat aspect material, s-a întrupat şi a venit să ne lumineze, să ne salveze de pe drumul pierzaniei. A stat printre noi, ştiind foarte bine că puţini vor fi cei care îl vor cunoaşte cu adevărat, dar gata de suprema jertfă, fără de care nu se putea face răscumpărarea păcatelor noastre. Abia după ce misiunea I s-a încheiat prin jertfa de pe Cruce, ochii ni s-au deschis, voalul s-a ridicat şi pe cuvintele Lui s-a ridicat Biserica adevărată a lui Dumnezeu, iar pe învăţăturile Sale şi-a găsit orice creştin reazemul cel mai puternic în cele mai cumplite vremuri de restrişte. De aceea nu trebuie ca nici un moment să uităm jertfa Lui şi să luptăm, fiecare după putinţele noastre spirituale, să nu-L mai răstignim şi noi în fiecare moment cu păcatele noastre.