Istoria creştinismului (MCCCILIV): Înfiinţarea şcolilor teologice din Moldova (IX)

Spre deosebire de Meletie Lefter „Brandaburul“ (1844-1848), fostul mitropolit Veniamin Costachi s-a preocupat până la sfârşitul vieţii sale de soarta Seminarului de la Socola, ctitoria sa, pentru a cărui bibliotecă trimitea în 1844 „Piatra scandelei“, precum şi două dintre cele trei medalii primite de la Mihail Sturdza, în conformitate cu voinţa fostului mitropolit confirmându-se prin hrisov domnesc veşnica proprietate a seminarului asupra schiturilor Rafail şi Duca, cu toate averile lor. Importanţa Seminarului de la Socola pentru români este ilustrată de academicianul Constantin Erbiceanu: „Meritele acestei şcoli sunt foarte mari şi necomparate cu oricare resultate a oricărei şcoli. Singura această şcoală au dat puţină cultură în pătura de jos a poporului în mai bine de jumătate de secol. ş…ţ Această instituţie de cultură religioasă, Seminariul Socola, are un trecut glorios naţional, în ea s-au predat pentru întâia dată, în limba neamului nostru, cartea românească în care s-au adăpostit un pătrar de secul limba românească; din ea au ieşit cei întâi oameni cărturari din masa poporului, căci celor de jos li erau închise uşile şcoalelor civile, care erau reservate pe atunci numai claselor privilegiate; din ea au ieşit bărbaţi merituoşi pentru patrie şi Biserică, în ea s-a cultivat tot clerul nostru, şi tot ea a dat naştere celorlalte seminarii din Moldova, pentru care trebuie să fie considerată ca mumă a lor; ş…ţ în fine, tot ea a dat şi pe bărbaţii noşti cei mai erudiţi din ierarhie. ş…ţ Ceea ce este Sorbona pentru franceji este Socola pentru români“. Între anii 1842 şi 1860, seminarul a pregătit aproape tot corpul profesoral de la sate, cateheţii, profesorii de religie de la gimnazii şi licee, ca şi majoritatea profesorilor de la seminariile din Huşi, Roman şi de la Mănăstirea Neamţ, contribuind astfel decisiv la educarea atât a clerului, cât şi a laicilor din Moldova.