Istoria creştinismului (MCCCLI): Înfiinţarea şcolilor teologice din Ţara Românească (III)

Pe temeiul legii din 1834, în vremea episcopului Ilarion Gheorghiadis (1820-1821 şi 1828-1845) în 1836 a luat fiinţă Seminarul de la Curtea de Argeş. Nu s-au păstrat documente care să ateste cu precizie data exactă, dar dintr-o cerere a ieromonahului Anania Melega, datată 1863, către Departamentul Credinţă, aflăm că Seminarul de la Curtea de Argeş s-a deschis la 14 septembrie 1836. Pentru început, Seminarul a funcţionat în oraşul Piteşti, în casele Episcopiei Argeşului, care se aflau lângă Schitul Buliga, metoh al Episcopiei, situat în centrul oraşului, pe locul unde se afla astăzi Tribunalul. Despre aceasta, însuşi episcopul Ilarion Gheorghiadis înştiinţează la 4 iulie 1835 pe domnitorul ţării Alexandru Ghica (1834-1842), care s-a interesat de localul fiecărui seminar ce urma să se înfiinţeze ca urmare a legii votate de Obşteasca Adunare. Totodată, episcopul Ilarion îl înştiinţa pe domnitor că aceste case ale Episcopiei din Piteşti au ars în vremea răzmeriţei din 1821 şi au fost refăcute de episcopul Grigorie Râmniceanu al Argeşului (1822-1828), în anul 1827 cheltuind 45.000 lei, o sumă imensă pentru vremea aceea. Episcopul Grigorie era un cărturar de seamă, un diortositor, autor de cărţi şi traducător. Seminarul de la Curtea de Argeş a funcţionat la Piteşti până în anul 1838. Noul an şcolar 1838-1839 a fost deschis în 26 octombrie în localul propriu construit la Curtea de Argeş de episcopul Ilarion Gheorghiadis. Localul a fost ridicat în partea de răsărit a ctitoriei lui Neagoe, adică în locul unde s-a ridicat mai târziu Palatul Episcopal. La acest seminar a activat ca profesor şi inspector, din 1843, pentru aproape două decenii, Zaharia Boerescu (1809-1884), care făcuse studii de teologie la Vârşeţ şi care a lăsat în manuscris cursuri de dogmatică, pastorală, istorie bisericească, explicarea evangheliilor.