Istoria creştinismului (MCCCLXX): Începuturile învăţământului teologic în Banat (I)

În părţile Aradului şi Timişoarei s-au iniţiat cursuri sporadice de teologie pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Astfel, în anul 1779, dascălul Mihail Martinovici Roşu din Timişoara a deschis aici un „curs de normă“ (pedagogie), iar între anii 1790-1794, un „curs de preoţie“, ambele în limba română. La 3/15 noiembrie 1812 s-au deschis cursurile unei şcoli pedagogice la Arad pentru pregătirea învăţătorilor ortodocşi români din Banat, Arad şi Bihor. Deşi această şcoală a fost sub conducerea şi controlul statului, ea a avut de la început un caracter românesc, toate studiile fiind predate în limba română. În primii ani, cursurile erau de 15 luni, iar din 1814 au fost extinse la doi ani de studii, cum au rămas până în 1876, când au fost mărite la trei ani. În anul 1869, în urma aprobării Statutului Organic, Institutul pedagogic din Arad a trecut de sub controlul Guvernului „sub jurisdicţiunea şi suprema direcţiune a Consistoriului eparhial arădean“. Cursurile de teologie s-au înfiinţat abia în 1822. După lungi discuţii între mitropolitul sârb Ştefan Stratimirovici din Karlovitz şi Curtea din Viena, în anul 1822 s-a aprobat propunerea acestuia de-a se înfiinţa şcoli clericale pentru fiecare eparhie. Astfel, printr-o rezoluţie imperială, s-a hotărât ca la 1 noiembrie 1822 să se deschidă şcoli clericale în eparhiile Arad, Timişoara şi Vârşeţ. La Arad s-au înscris zeci de tineri din părţile de vest ale ţării (Banat, Arad, Bihor). Cursurile erau organizate pe doi ani, iar în 1825 s-au mărit la trei ani de studii, cum au rămas până după 1918. Concomitent cu aceste cursuri, în anul 1828 s-a interzis, printr-un ordin imperial, hirotonia celor fără studii, dispoziţie care nu s-a prea respectat. În 1848, izbucnind revoluţia, Institutul Teologic şi-a întrerupt activitatea până în anul 1852. La redeschiderea lui, s-a hotărât să nu mai fie primiţi în institut decât absolvenţi de opt clase de gimnaziu.