Istoria creştinismului (MCCCLXXXIV): Şcoli organizate şi patronate de Biserică în Transilvania (IV)

Biserica din Transilvania, atât cea Ortodoxă, cât şi cea Unită, a organizat şi îndrumat nu doar şcoli teologice, ci alte tipuri de şcoli. În anul 1792, episcopul greco-catolic Ignatie Darabant a deschis la Oradea un internat, în care erau primiţi toţi tinerii români care învăţau în acest oraş, indiferent de confesiune (cei uniţi erau întreţinuţi, de regulă, gratuit). În acest internat, au fost primiţi, până în 1918, aproximativ 12.000 de elevi, cărora li se făcea şi o aleasă educaţie românească. În 1844 mitropolitul greco-catolic Ioan Vancea a zidit Internatul vancean de băieţi, pe care, începând cu anul şcolar 1892-1893, l-a destinat fetelor, construind pentru băieţi altul mai încăpător. La Blaj a fost înfiinţată, de acelaşi mitropolit, o fundaţie „vanceană“. În Timişoara, protopopul Meletie Drăghici membru în Sinodul Eparhiei Aradului şi în Congresul Naţional Bisericesc al Mitropoliei Ardealului, asesor în „senatul şcolar“ al Episcopiei Aradului, a stăruit pentru înfiinţarea unui „alumneu naţional român“ (1868), adică a unui fond din care se plătea masa şi casa pentru 10-12 tineri elevi şi ucenici români din Timişoara, care a fost pus mai târziu sub conducerea Episcopiei din Arad. Şcolile poporale (primare) confesionale ortodoxe au fost încredinţate protopopilor Radu Tempea V (1796-1808) şi Gheorghe Haines (1808-1812), apoi lui Moise Fulea (1814), care era profesor la şcoala clericală şi conducea un curs de şase săptămâni pentru pregătirea învăţătorilor. Episcopul ortodox din Sibiu Vasile Moga (1810-1845) a purtat o grijă permanentă şcolilor româneşti în tot cursul păstoririi sale. În timpul directoratului lui Gheorghe Şincai, numărul şcolilor unite s-a ridicat la vreo 300. Din cele scrise de Petru Maior în Istoria sa bisericească: „Iară cu şcoalele cele de prin sate până acum întrec neuniţii pe cei uniţi din Ardeal“ deducem că şi numărul şcolilor primare ortodoxe sub episcopul Vasile Moga trecea de 300.